Povestirea „Ruletistul” face parte din colecția de proză „Nostalgia” a lui Mircea Cărtărescu, publicată pentru prima dată în 1993. Aceasta este o versiune revizuită a unei povestiri anterioare intitulată „Visul”, apărută într-un alt volum în 1989. Cartea este strâns legată de alte povestiri celebre ale autorului, cum ar fi „Mendebilul”, „Gemenii”, „Rem” și „Arhitectul”. „Ruletistul” servește ca prolog pentru secțiunea care include narațiunile „Mendebilul”, „Gemenii” și „Rem”, în timp ce „Arhitectul” funcționează ca epilog.
Povestea este narrată din perspectiva unui scriitor care încearcă să-și pună viața pe hârtie, știind că moartea îl așteaptă. El începe să scrie despre un ruletist pe care l-a cunoscut în trecut. La început, ruletistul era un bețiv cu ghinion, dar totul se schimbă când acesta participă la un joc de ruletă sângeros.
Regulile jocului sunt simple: oamenii își pot risca viețile pentru o sumă mare de bani. Trebuie să se pună un pistol cu un singur glonț la tâmpla ruletistului și să tragă. Acesta supraviețuiește de mai multe ori, devenind celebru în lumea clandestină a jocurilor de noroc. Se îmbogățește și organizează chiar o „ediție de Crăciun” a jocului, în care încarcă pistolul cu două gloanțe din șase, reușind să supraviețuiască și de această dată. Chiar și atunci când încarcă pistolul complet, supraviețuiește din cauza unui cutremur care deviază glonțul de la țintă.
Finalul ruletistului este ironic, murind de un atac de cord în timp ce este amenințat cu un pistol gol de un tânăr care îl jefuia. În încheiere, cititorilor li se spune că au puterea de a oferi nemurire unei opere literare.
Povestea „Ruletistul” abordează tema nemuririi ca aspirație a scriitorului, care încearcă să lase o moștenire semnificativă pentru a-și asigura „nemurirea”, dar se îndepărtează treptat de sine în acest proces.