„Sania” este o nuvelă scrisă de Ion Druță, un scriitor, poet, dramaturg și istoric literar din Republica Moldova. Publicată pentru prima dată în 1953, această nuvelă simplă ascunde semnificații complexe despre procesul de creație și condiția artistului în lume. Protagonistul operei, moș Mihail, preia rolul artistului într-o poveste de o sensibilitate impresionantă.
Acțiunea se desfășoară într-un sat neidentificat, iar autorul alege să nu plaseze evenimentele într-un timp și spațiu specific. Acest lucru are ca scop universalizarea mesajului despre procesul de creație și sacrificiul artistului, realități permanente și valabile universal. Destinul artistului este prezentat în personajul principal, moș Mihail, care, văzând nucul din fața casei uscat, decide să construiască o sanie din lemnul său.
Importanța saniei este subliniată în mod repetat pentru a ajuta cititorul să facă legătura între semnificația acestui obiect și cea a artei în viața omului. Relația dintre moș Mihail și sania sa este asemănătoare cu cea dintre creator și opera sa. Odată urcat pe sanie, „uiți să-ți numeri anii”, iar „pe pârtia făcută de tine mulți drumeți își găsesc calea, și satul, și casa”. Sania, ca produs al creației protagonistului, are un rol pionieresc, desenând urmele pe care ceilalți le vor urma, ajungând mai ușor la destinație.
Moș Mihail nu era singur, având alături o femeie care îi atrăgea mereu atenția asupra treburilor casei. El se pierdea adesea în propriile gânduri, uitând rugămințile femeii. Deși aceasta îl amenință cu divorțul din cauza lipsei de atenție, moș Mihail rămâne hotărât să-și construiască sania.
Bătrânelul visa numai la sanie și la modul în care urma s-o construiască. Când își îndeplinește visul, se simte împlinit. El nu ascultă comentariile celorlalți, fiind convins că existența sa își va recăpăta sensul odată cu construcția saniei. Moș Mihail speră chiar și la revenirea soției sale.
Astfel, nuvela „Sania” reprezintă o metaforă a drumului lung și anevoios parcurs de către artist în procesul desăvârșirii operei sale. Este necesar să se dedice trup și suflet operei sale, chiar dacă alegerea îl poate costa scump. Lirismul prezent în proza lui Ion Druță este un element evident în această nuvelă, generând stări tensionate, dramatice și pline de viață.
Lasă un răspuns