„Scatiul și stăpânul său” este o nuvelă scrisă de Anton Holban, un prozator român renumit pentru romanele sale, cum ar fi „O moarte care nu dovedește nimic”, „Ioana” și „Jocurile Daniei”. Deși nuvelele sale au primit mai puțină atenție din partea publicului și a criticilor, ele sunt considerate de o valoare literară notabilă.
Acțiunea nuvelei este relatată la persoana întâi, din perspectiva personajului-narator. Acesta își amintește cum a cumpărat un scatiu de la Piața de Flori pentru doar douăzeci de lei. Scatiul era o pasăre mică, cu pene verzi-gălbui.
Fiindcă avea și un motan pe nume Emil, personajul-narator s-a asigurat că acesta nu putea ajunge la colivia păsării. El a cumpărat o colivie spațioasă, a adăugat apă și semințe de cânepă pentru a-i asigura hrana necesară. S-a atașat de pasărea nou-venită și s-a întrebat despre propria natură umană în timp ce își exprima afecțiunea pentru scatiu.
Scatiul și stăpânul său au învățat să comunice. Pasărea îi comunica personajului-narator nevoile sale, iar acesta se întreba dacă scatiul își dorea să fie liber.
Boris a fost însoțit de un sticlete pe nume Roza pentru o vreme, dar personajul-narator a dat-o altcuiva din cauza comportamentului său agresiv. Noul tovarăș al povestitorului împărțea pasiunea acestuia pentru muzică.
După un mic cutremur, Boris a fost găsit căzut de pe bețișorul din colivie, dar a fost teafăr. La sosirea primăverii, Boris a fost eliberat și i s-a oferit șansa vieții în mediul său natural. Personajul-narator a fost trist să se despartă de el, dar a fost mândru să-l vadă zburând liber.
„Scatiul și stăpânul său” este o nuvelă ușor de citit, dar care abordează teme complexe și profunde, cum ar fi libertatea, prietenia și fragilitatea și puterea existenței umane.