În această poveste, ne întâlnim cu Sanda, o fată singură care se ocupă de treburile gospodăriei în absența celorlalți membri ai familiei. În timp ce depăna un scul de fire pe gard, ea este vizitată de un câine necunoscut, care o sperie la început. Cu toate acestea, ea își dă seama că este vorba despre Scormon, câinele ciobanului Pascu, care fusese plecat la oaste de mai bine de trei ani. Îngrijorată de starea câinelui, Sanda începe să-și facă griji pentru stăpânul său, presupunând că acesta ar fi putut muri în luptă.
Sanda se simte vinovată că nu s-a gândit mai mult la Pascu în timpul absenței acestuia și își dă seama că sentimentele lor erau reciproce. Ea își hrănește câinele și îl consolează, iar acesta reacționează emoționat la auzul numelui stăpânului său. Naica Marta, mama Sandei, confirmă temerile fetei că Pascu ar fi putut muri în luptă, iar Sanda începe să iasă din casă doar însoțită de Scormon, care o consideră acum stăpâna lui.
În cele din urmă, Scormon dispare, iar naica Marta îl găsește pe Sanda în vale, alături de Pascu și turma sa. Întâlnirea lor este emoționantă, iar finalul nuvelei este fericit, cu Sanda și Pascu reunindu-se și formând o familie. Câinele Scormon stă alături de ei, semnificând unitatea și fericirea familiei lor.
Astfel, această poveste surprinde povestea de dragoste dintre Sanda și Pascu, care reușesc să învingă obstacolele și să sfârșească fericiți împreună, cu ajutorul loialului lor prieten, Scormon.