Mihail Drumeș, un scriitor român născut în fosta Iugoslavie în 1901, a trăit în România începând cu anul 1904, când familia sa s-a mutat în localitatea Balș din județul Olt. Deși a activat ca profesor o perioadă îndelungată, a realizat că adevărata sa chemare este scrisul. Printre operele sale literare de referință se numără romanele de dragoste „Invitație la vals”, „Elevul Dima dintr-a șaptea”, „Cazul Magheru” și „Scrisoare de dragoste”. Aceste romane reprezintă surse bogate de analiză psihologică și respectă aceleași tipare.
Romanul „Scrisoare de dragoste” a avut mai multe variante de-a lungul timpului, deoarece autorul a fost obsedat de perfecțiune. Prima publicare a romanului a avut loc în 1937, iar după treizeci de ani, autorul a revenit asupra lui în mod drastic. Cartea are în centru povestea tragică de dragoste dintre Dinu Gherghel și Anda Brădeanu. Este structurat în trei părți cu titluri sugestive: „Un băiat și o fată se întâlnesc, se iubesc și se iau”, „Cei doi puteau să trăiască fericiți toată viața, dar el, întâlnind o fată cu avere, se desparte de aceea pe care o iubește și se însoară cu cealaltă, pe care n-o iubește” și „Dragostea călcată în picioare se răzbună, bogăția și mărirea nu mai au preț, iar cel care a greșit pierde tot, chiar viața”. Fiecare parte este structurată în mai multe capitole cu titluri sugestive. Evenimentele sunt relatate fie din perspectiva unui narator obiectiv, fie prin cuvintele personajelor din scrisori adresate unor persoane care nu participă la acțiune.
Prima parte a romanului prezintă povestea lui Dinu, care, rămas orfan de tatăl pierdut în război și cu o mamă bolnavă, dezvoltă în suflet ambiția de a răzbate. El se consideră mereu în competiție cu colegul său Relu Apelevianu, care provenea dintr-o familie mai înstărită. După terminarea liceului, se înscrie la Facultatea de Drept din București și se mută acolo. O întâmplare din tren îi schimbă cursul vieții, când întâlnește o fată, Anda Brădeanu, care devine viitoarea sa soție. Între cei doi se dezvoltă o iubire iremediabilă, însă problema este că fata nu dorește să-și dezvăluie identitatea, astfel că se despart fără să-și afle numele. Ei își atribuie nume de cod, iar timpul aduce mai multe revederi întâmplătoare, iar povestea lor începe să prindă viață.
În ciuda ambelor căsătorii fericiți, Dinu se atașează de dorința seducției și de împlinirea actului sexual, în timp ce nega iubirea pentru Ghiocela. După ce se reîntâlnește cu o altă fată, Cora Apelevianu, Dinu începe să gândească să încheie căsătoria cu Ghiocela pentru a se căsători cu Cora. Însă, după ce află că Ghiocela este însărcinată, el își dă seama de greșeala făcută. Într-o confruntare cu Relu, Ghiocela încearcă să-l ucidă pe Dinu, dar apoi cei doi se despart. A doua zi, după ce Relu anulează un duel, Dinu găsește revolverul acestuia și descoperă că Jebs, soția lui Relu, este moartă. El se sinucide, iar finalul tragic este ispășirea consecințelor egoismului său.
„Scrisoare de dragoste” surprinde tema iubirii în raport cu destinul și analizează consecințele inevitabile ale deciziilor luate. Tragicul din final apare ca o ispășire a acestor consecințe ale egoismului protagonistului. Este o operă cu profunde analize psihologice și reprezintă o capodoperă a literaturii lui Mihail Drumeș.