Povestea „Soldățelul de Plumb” a fost scrisă de Hans Christian Andersen în 1838 și nu se bazează pe un basm popular sau pe un model literar, fiind una dintre lucrările originale ale autorului.
Rezumat „Soldățelul de Plumb” – de Hans Christian Andersen
Povestea începe cu un băiat care primește, de ziua lui, un set de 25 de soldați de jucărie, toți turnați dintr-o lingură veche de plumb.
Unul dintre soldați stă pe un singur picior, deoarece, fiind ultimul turnat, nu era suficient metal pentru a-l face întreg.
Soldatul zărește o balerină drăguță de hârtie, ce purta o broboadă decorată cu o stea, și se îndrăgostește de ea la prima vedere.
În acea seară, un spiriduș dintr-o cutie de jucărie, care era, de asemenea, îndrăgostit de balerină, îl avertizează pe soldat să-și ia ochii de la ea, dar soldatul îl ignoră.
A doua zi, soldatul cade de pe pervazul unei ferestre, probabil din cauza spiridușului, și ajunge în stradă.
Doi băieți îl găsesc, îl pun într-o barcă de hârtie și îl trimit să navigheze în șanț.
Barca și pasagerul său ajung într-un canal de scurgere, unde un șobolan îi cere soldatului să plătească o taxă de trecere.
Pe parcursul acestei aventuri, soldatul de plumb este înghițit de un pește.
Când peștele este prins și tăiat, soldatul de plumb ajunge din nou în casa familiei stăpânului său.
În mod inexplicabil, băiatul îl aruncă pe soldatul de plumb în foc, fiind probabil tot opera meschină a spiridușului din cutie.
Un curent neașteptat o împinge pe balerină în foc odată cu el; aceasta este mistuită de flăcări.
Servitoarea curăță șemineul dimineața și constată că soldatul s-a topit într-o inimioară de plumb, împreună cu steluța balerinei, care este arsă acum ca un cărbune.
Povestea reflectă teme de dragoste, curaj și sacrificiu și este una dintre lucrările cele mai apreciate ale lui Hans Christian Andersen.