În acest articol vom descoperi: ce este basmul, structura basmului, caracteristicile basmului, tipurile de basm si caracteristicile acestora, detalii importante despre basmul popular și basmul cult dar și alte informații importante despre basm la modul general.
Definiția basmului
Basmul este o formă literară ce se bazează pe fantezie, adesea cu personaje care se confruntă cu provocări supranaturale și intrigi complexe.
Deși poate fi tentant să confundăm basmul cu alte forme de povești fantastice, ceea ce îl distinge pe acesta este modul său distinct de a prezenta acțiunea și personajele, precum și elementele sale simbolice și repetitivitatea anumitor motive.
Istoricul și originea basmului
Basmul, ca formă literară, se crede că își are rădăcinile în tradițiile orale ale popoarelor antice.
Multe dintre aceste povești au fost transmise din generație în generație, adaptându-se și evoluând odată cu schimbările sociale și culturale.
Abia în Evul Mediu multe basme au început să fie scrise și publicate, oferindu-ne astfel o perspectivă asupra evoluției lor.
Structura basmului
În ciuda diversității lor, majoritatea basmelor împărtășesc anumite caracteristici structurale.
Acestea sunt instrumente prin care autorii construiesc și transmit mesajul lor, precum și modalități de a face poveștile memorabile și relevante pentru audiența lor.
Formula inițială și finală
Multe basme încep și se termină cu formule specifice care sunt recunoscute imediat de către cititor.
De exemplu, în tradiția românească, e frecvent să înceapă cu „A fost odată…” și să se încheie cu „Și-au trăit fericiti până la adânci bătrâneți”.
Aceste formule au un rol dublu:
- semnalează intrarea și ieșirea din lumea magică a basmului
- oferă un sentiment de familiaritate și confort cititorului
Desfășurarea acțiunii
Orice basm are o structură clară de desfășurare a acțiunii.
În general, acesta începe cu introducerea în care sunt prezentate personajele principale, lumea în care trăiesc și conflictul central.
Dezvoltarea prezintă confruntările eroilor cu forțele antagoniste, adesea cu ajutorul unor aliați sau instrumente magice.
Climaxul este momentul de maximă intensitate, unde conflictul atinge punctul său culminant.
În cele din urmă, deznodământul oferă o rezoluție a conflictului și adesea o recompensă pentru eroi.
Caracteristicile basmului
Pe scurt:
Structură Simplă: Basmul are de obicei o structură narativă clară, împărțită în introducere, dezvoltare, climax și deznodământ.
Personaje Arhetipale: Personajele sunt adesea tipice și unidimensionale, precum eroul virtuos, prințesa, vrăjitoarea rea sau regele înțelept.
Elemente Fantastice: Basmul conține elemente supranaturale sau magice, precum zmei, zâne sau obiecte fermecate.
Lupta între Bine și Rău: Unul dintre cele mai frecvente teme este conflictul între bine și rău, cu victoria finală a binelui.
Încercări și Obstacole: Eroii trebuie să treacă prin diferite încercări sau să rezolve enigme pentru a atinge un obiectiv.
Morală sau Învățătură: La finalul poveștii, se trage de obicei o concluzie morală sau o lecție de viață.
Tradițional și Oral: Multe basme au origini în tradiția orală și au fost transmise din generație în generație înainte de a fi scrise.
Universalitate: Motivele și arhetipurile din basme sunt adesea universale, regăsindu-se în diverse culturi și epoci.
Limbaj Simplu: Basmul utilizează un limbaj simplu și accesibil, făcându-l ușor de înțeles pentru toate vârstele.
Repetiție și Formule: Basmul folosește adesea repetiție și formule fixe pentru a sublinia elemente importante ale poveștii (de exemplu, „au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”).
Pentru cei care vor să aprofundeze:
Fiecare basm, indiferent de cultura din care provine, dispune de un set de elemente care îl diferențiază de alte forme literare.
Aceste elemente sunt pilonii care susțin fascinația universală a basmelor și le permit să transmită mesaje profunde într-un mod accesibil și atrăgător.
Motive frecvente
Unul dintre cele mai evidente trăsături ale basmelor este repetitivitatea anumitor motive.
De exemplu:
- Căutarea unui obiect magic: Aceasta poate fi o sabie care conferă puteri invincibile, o floare care vindecă sau o lampă care ascunde un duh. Aceste obiecte sunt adesea esențiale pentru succesul eroului și reflectă o căutare interioară sau o nevoie personală.
- Răpirea unei prințese: Acest motiv reprezintă adesea o perturbare a ordinii și echilibrului, o provocare care trebuie depășită. Prințesa răpită poate reprezenta puritatea, inocența sau chiar un regat întreg.
Personajele tipice
Basmul dispune de un o sumedenie de personaje, fiecare cu rolul său clar definit:
- Eroii: Aceștia sunt adesea modele de virtute și curaj, reprezentând idealuri umane. Ei se confruntă cu provocări și sunt nevoiți să depășească obstacole pentru a atinge succesul.
- Zâne și vrăjitoare: Aceste entități, fie că sunt benefice sau malefice, reprezintă forțele supranaturale care intervin în viața oamenilor. Ele pot ajuta sau împiedica progresul eroului.
- Animale vorbitoare: Acestea adesea servesc drept ghizi, consilieri sau aliați ai eroului, având un înțeles simbolic profund legat de natura și relația omului cu lumea înconjurătoare.
Funcția basmului
În ciuda elementelor fantastice, basmele au scopuri bine definite în societate:
- Educațională: Basmul învață copiii și adulții despre valorile și normele societății, transmițând lecții de viață importante.
- Moralizatoare: Adesea, basmele ilustrează consecințele acțiunilor bune sau rele și subliniază importanța virtuților precum curajul, loialitatea și onestitatea.
- Distractivă: Nu în ultimul rând, basmele sunt o sursă de divertisment, captivând audiența cu aventurile și magia lor.
Simbolism și interpretări
Basmul, cu toate elementele sale fantastice, este o mină de aur pentru interpretări simbolice. Fiecare componentă, fie că este un personaj sau un obiect, poartă cu sine o semnificație mai profundă:
- Semnificația elementelor fantastice: De exemplu, o pădure întunecată poate simboliza frica sau necunoscutul, în timp ce o călătorie pe un munte înalt poate reprezenta o căutare spirituală sau o provocare personală.
- Reprezentarea valorilor și a luptei dintre bine și rău: Basmul este adesea o arenă în care binele și răul se confruntă direct. Această luptă poate fi văzută ca o reprezentare a conflictelor interioare sau a dilemelor morale cu care se confruntă oamenii.
Basmul în literatura universală
Basmul este o formă literară prezentă în majoritatea culturilor:
Basmul european
În Europa, basmele sunt adesea asociate cu frații Grimm din Germania, cu Charles Perrault din Franța sau Hans Christian Andersen din Danemarca.
Aceste povești, precum „Cenușăreasa„, „Scufița Roșie” sau „Rățușca cea urâtă„, au fost adaptate și reinterpretate în numeroase culturi.
Basmul asiatic
În Asia, basmele sunt profund înrădăcinate în mitologie și filozofie. Un exemplu este „Mille e una notte” (O mie și una de nopți), o colecție de povești din Orientul Mijlociu.
Basmul african
Basmul african se concentrează adesea pe animale care pot vorbi și se comportă ca oameni, servind drept parabole pentru a transmite învățături morale.
Basmul popular
Acest tip de basm se referă la poveștile transmise oral de-a lungul generațiilor, de la bunici la nepoți, de la cântăreți la ascultători.
Teme: Basmul popular românesc explorează adesea ideea luptei dintre bine și rău, dintre lumină și întuneric.
Eroii trebuie să treacă prin încercări și să demonstreze nu doar forță, ci și inteligență, integritate și compasiune.
Personaje: Printre cele mai emblematice figuri se numără Făt-Frumos, reprezentantul eroului curajos și drept, și Ileana Cosânzeana, simbol al frumuseții și purității.
Pe lângă aceștia, basmul românesc are o serie de antagoniști, precum Zmeul, dar și entități misterioase, precum zânele sau balaurii.
Simbolism: Elementele naturii sunt adesea încărcate cu semnificații profunde.
Pădurile, râurile și munții nu sunt doar decoruri, ci reprezintă obstacole, transformări sau refugii.
De asemenea, obiectele magice, cum ar fi calul fermecat sau sabia învingătoare, sunt simboluri ale puterii interioare și ale destinului.
Petre Ispirescu: Unul dintre cei mai cunoscuți colecționari și scriitori de basme, Ispirescu a publicat povești care au devenit clasice ale literaturii române, precum „Greuceanu„, „Prâslea cel voinic și merele de aur” sau „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte„.
Basmul cult
În secolele recente, tradiția orală s-a combinat cu literatura scrisă, dând naștere basmului cult.
Basmul cult, spre deosebire de basmul popular, este un produs literar scris, adesea cu autori cunoscuți, și este destinat, de obicei, unui public citit. Iată câteva caracteristici ale basmului cult:
Originea: Basmul cult este creat și scris de autori cunoscuți, în timp ce basmul popular se transmite oral și este produsul colectiv al unei comunități.
Structura și stilul: Deși se poate baza pe structuri și motive tradiționale, basmul cult este adesea mai elaborat, cu un stil literar mai rafinat și o structură mai complexă.
Intenție: Autorii de basme cult pot avea intenții specifice în scrierea lor, cum ar fi critica socială, explorarea temelor psihologice sau estetice, sau pur și simplu divertismentul.
Personaje: În timp ce basmele populare au personaje arhetipale și schematice (prinț, prințesă, vrăjitor etc.), basmele cult pot avea personaje mai dezvoltate, cu trăsături psihologice mai complexe.
Context: Basmul cult poate fi influențat de contextul cultural, social sau istoric în care este scris.
Tematică: Chiar dacă se bazează pe elemente fantastice, basmul cult poate explora teme mai profunde sau mai abstracte, cum ar fi lupta interioară, dilemele morale sau natura realității.
Elemente de noutate: Autorii basmelor cult pot introduce elemente noi sau inovatoare, care nu sunt prezente în basmele tradiționale.
Public țintă: Deși basmele populare sunt de obicei destinate tuturor, basmul cult poate fi scris pentru un public specific, cum ar fi adulții sau cititorii cu gusturi literare specifice.
Dintre scriitorii eminenți ai literaturii române care s-au remarcat în domeniul basmului cult, putem menționa pe:
- Ion Creangă
- Mihai Eminescu
- Ion Luca Caragiale
- Ioan Slavici
- Mihail Sadoveanu
- Barbu Ștefănescu Delavrancea.
Un exemplu de basm cult poate fi „Povestea lui Harap-Alb” de Ion Creangă. Deși se bazează pe structuri și teme tradiționale, povestea este dezvoltată într-un stil literar distinctiv și prezintă elemente care reflectă preocupările și intențiile autorului.
Influențe și adaptări: Basmul cult nu a stat izolat. El a fost influențat de literatura europeană, dar a menținut în același timp specificul național.
De asemenea, în epoca modernă, basmele au fost adaptate în forme noi, precum filme, piese de teatru sau cărți pentru copii.
În concluzie, basmul românesc, fie că este popular sau cult, este o mostră vie a sufletului și imaginației poporului român.
El oferă o fereastră în lumea noastră interioară, în visele, speranțele și temerile noastre, fiind un tezaur inestimabil de înțelepciune, creativitate și emoție.
Lasă un răspuns