Mihai Eminescu – Biografie
Când s-a născut Mihai Eminescu
Mihai Eminescu, cunoscut inițial sub numele de Mihail Eminovici, s-a născut pe data de 15 ianuarie 1850, în Botoșani, Moldova.
Mihai Eminescu a venit pe lume în Botoșani și a crescut în Ipotești, mutându-se în adolescență la Cernăuți pentru a urma studiile liceale.
Când a murit Mihai Eminescu
Mihai Eminescu a murit pe 15 iunie 1889, în București, România.
La 33 de ani, probabil epuizat de munca sa și suferind posibil de tulburare bipolară, Eminescu s-a retras din jurnalism. În 1886, a avut o criză nervoasă și a fost diagnosticat, probabil greșit, cu neurosifilis, fiind tratat cu injecții de clorură de mercur.
Eminescu a decedat la 15 iunie 1889, în sanatoriul doctorului Alexandru Șuțu și a fost înmormântat la Cimitirul Bellu din București. Cauza decesului a fost, cel mai probabil, o intoxicație cu mercur.
Viața literară a lui Mihai Eminescu
Eminescu este recunoscut pe scară largă ca un poet, prozator și jurnalist de referință al României, având o prezență puternică și influentă în literatura românească.
A publicat o singură colecție în timpul vieții, „Poezii”, cuprinzând poemele pe care le-a scris și le-a publicat în revista Junimea, „Convorbiri literare”.
Lucrările sale de seamă includ „Luceafărul„, „Odă (în metru antic)” și cele cinci „Scrisori” (I, II, III, IV și V).
Eminescu, un exponent de seamă al romantismului târziu, a împletit în poezia sa concepte de metafizică, mitologie, filosofie și istorie, în timp ce în proza sa se regăsesc și elemente sociologice.
Lucrările sale aduc în prim-plan teme precum natura, privită prin ochii folclorului local, dragostea, în multe ipostaze, nașterea, moartea, cosmosul și condiția geniului.
În Encyclopedia Britannica, într-un articol actualizat în ianuarie 2023, se remarcă că Eminescu a revoluționat atât forma cât și conținutul poeziei românești, inspirând o întreagă generație de scriitori și poeți români la sfârșitul secolului al XIX-lea și la începutul secolului al XX-lea.
La doar 16 ani, a publicat primul său poem, „De-aș avea”. La vârsta de 19 ani, a început să studieze filosofia la Universitatea din Viena, unde a avut ocazia să se familiarizeze cu operele unor autori ca Platon, Spinoza, Leibniz, Kant, Rousseau și Schopenhauer, dar și cu filosofia orientală prin intermediul operelor Ramayana, Mahābhārata și Vedele.
A început să scrie pentru revista „Convorbiri literare” în aceeași perioadă și, la 22 de ani, a plecat la Berlin pentru a-și completa studiile.
La 24 de ani, Eminescu s-a întors în România, stabilindu-se la Iași. Între 1875 și 1877, a fost jurnalist la „Curierul de Iași”, iar din 1877, a lucrat pentru „Timpul”, ziarul Partidului Conservator, cu care avea afinități ideologice.
Eminescu era un adept al ordinii sociale natale, al naționalismului xenofob, antisemit și belicos și un adversar al liberalismului burghez, având o viziune comună cu autorii naționaliști europeni ai vremii.
Manuscrisele lui Mihai Eminescu, cuprinzând 46 de volume și aproximativ 14.000 de pagini, au fost donate Academiei Române de către Titu Maiorescu în 1902. În 1948, a fost ales membru post-mortem al Academiei Române.
Povești de Mihai Eminescu
- Frumoasa lumii
- Vasilie-finul-lui-Dumnezeu
- Făt-Frumos din lacrimă
- Călin-Nebunul
- Finul-lui-Dumnezeu
- Borta-vântului
Mihai Eminescu – Opere BAC Română
- „Luceafărul” -> REZUMAT Luceafărul / Luceafărul comentariu BAC
- „Sărmanul Dionis„
- „Floare Albastră” -> Eseu FLOARE ALBASTRĂ / FLOARE ALBASTRA – Comentariu BAC
- „Scrisoarea I„
Lasă un răspuns