Romanul „Solenoid” scris de Mircea Cărtărescu și publicat în 2015 de editura „Humanitas” este unul dintre cele mai recente romane ale autorului, fiind al zecelea său roman de ficțiune și proză. În acest roman, Cărtărescu recreează teme și personaje din alte scrieri ale sale, oferindu-le o nouă perspectivă.
Acțiunea romanului este narată de către protagonist, care își asumă rolul de personaj-narator și reprezintă un alter-ego al autorului. Acesta este profesor de limba română într-o școală dintr-un cartier periferic al Bucureștiului, în perioada anterioară anului 1989. Atmosfera este sumbră și cenușie, iar oamenii se simt ca niște prizonieri în propriul peisaj.
Protagonistul relatează „anomaliile” sale, experiențe înspăimântătoare și neînțelese din copilărie și tinerețe. Își amintește de timpul petrecut la internat, de episodul în care a fost dus la spital pentru extracția unei măsele și de momentele în care simțea că este observat în timp ce dormea. Ulterior, el devine profesor, ignorându-și talentul creativ și căutând să-și recupereze propriul destin.
Personajul achiziționează o casă în formă de vapor, echipată cu un solenoid care elimină gravitația și facilitează levitarea. Descoperă că mai există și alți solenoizi ascunși în oraș, printre care și unul îngropat sub o morgă. El se străduiește să pătrundă în propria cutie craniană și apoi în propriul creier, căutând să descopere „tărâmul celălalt” și să combată tragedia condiției umane.
Romanul explorează căsătoria protagonistului, relația cu o altă femeie și experiențele sale suprarealiste, inclusiv întâlnirile cu ființe nemaivăzute și povestea unor manuscrise mistice.
„Solenoid” este un exercițiu de imaginație al autorului și a stârnit reacții variate din partea cititorilor. Unii consideră că este una dintre cele mai importante scrieri ale literaturii române contemporane, în timp ce alții o găsesc greoaie și lipsită de substanță. Criticul literar Nicolae Manolescu a catalogat romanul ca fiind haotic și pretențios în mod inutil.