„Străinul” este un roman scris de Albert Camus, un scriitor și filosof cunoscut pentru contribuția sa la dezvoltarea curentului existențialist, deși el însuși a negat întotdeauna această contribuție. Cartea a fost publicată în 1942 și este un exemplu al filosofiei absurdului și existențialismului.
Romanul începe cu vestea morții mamei lui Meursault, un francez algerian și protagonistul operei. În mod surprinzător, el arată o indiferență totală atunci când i se oferă șansa de a-și vedea mama decedată. În ciuda faptului că înmormântarea a avut loc cu doar o zi înainte, el își continuă viața ca și cum nimic nu s-ar fi schimbat. Începe o relație cu Marie și o ajută pe aceasta să se răzbune pe o fostă iubită. Apoi, prietenul său, Raymond, ajunge într-o situație dificilă și este salvat de mărturia lui Meursault. După aceasta, Meursault este urmărit de o gașcă de arabi și se confruntă cu unul dintre ei pe plajă, ajungând să-l ucidă.
Partea a doua a romanului îl prezintă pe Meursault în timpul procesului și în închisoare. El își acceptă calm soarta și refuză să-și exprime regretul pentru faptele sale. Procurorul îl acuză de lipsa de remușcări și îl condamnă la moarte. În timp ce așteaptă execuția, Meursault este vizitat de un preot, dar refuză să primească iertare divină și îl atacă pe acesta. În cele din urmă, el simte pentru prima dată teamă și regret în fața morții.
Astfel, „Străinul” ilustrează relația complicată pe care Meursault o are cu lumea din jurul său, arătând incapacitatea sa de a înțelege normele sociale și lipsa sa de emoții profunde, care devin o problemă în viața sa cotidiană.