„Țara de dincolo de negură” este un volum de povestiri de vânătoare scrise de Mihail Sadoveanu și publicate inițial în revista „Lumea” în perioada 1924-1925.
Mai târziu, aceste povestiri au fost adunate și publicate în volum în anul 1926, la editura „Cartea românească”. Cartea prezintă peisajul Deltei, atât din punct de vedere estetic, ca o natură feerică, cât și din perspectiva amintirilor.
Volumul cuprinde optsprezece povestiri, fiecare descriind diferite expediții de vânătoare ale naratorului.
De la vânătoarea de sitari în pădurea Bârnova, la vânătoarea de lupi în timpul unei ploi torențiale în pădurea Brăești, fiecare povestire aduce în prim-plan pasiunea pentru vânătoare și pescuit ca forme de revenire la sufletul omului primitiv și o modalitate de apropiere autentică de natură.
Povestirile sunt presărate cu momente umoristice și de duioșie, precum și povești misterioase despre vânătorii preistorici și expediții în munți, evidențiind legătura puternică dintre om și natură.
Personajele principale sunt animalele sălbatice vânate sau chiar cele domestice, iar interacțiunea dintre om și natură este un element central al fiecărei povestiri.
În concluzie, „Țara de dincolo de negură” reprezintă o colecție de povestiri care aduc în prim-plan natura și vânătoarea, dar tema principală care le leagă este procesul și importanța povestirii în sine.
Prin intermediul naturii, omul are oportunitatea de a se conecta cu lumea miturilor și a fabulosului, descoperind „Țara de dincolo de negură”.