Publicată în 1976, nuvela „Tinerețe fără tinerețe” a fost scrisă de Mircea Eliade, un renumit scriitor, profesor, filosof și istoric al religiilor. Cartea prezintă povestea lui Dominic Matei, un bătrân profesor care, în loc să îmbătrânească, începe să întinerească în mod miraculos.
Acțiunea începe în Noaptea de Înviere, când Dominic se pregătește să se sinucidă. În timp ce călătorește la București, el este lovit de un fulger și supraviețuiește, chiar dacă corpul său este grav rănit. În spital, el descoperă că nu numai că se vindecă rapid, dar și mintea sa dobândește capacități extraordinare.
După ce este declarat mort, Dominic pleacă la Geneva, unde întâlnește două femei pe un drum de munte și le avertizează cu privire la un pericol iminent. În urma unui șoc, una dintre femei revine la identitatea ei inițială, iar Dominic descoperă o peșteră care conține oasele unei reîncarnări Buddha.
Ulterior, Dominic fuge pe o insulă în Marea Mediterană împreună cu Veronica, dar realizează că el este cel care îi cauzează îmbătrânirea rapidă. În cele din urmă, Veronica își recâștigă tinerețea, iar Dominic începe să îmbătrânească din nou.
La sfârșitul vieții sale, Dominic se întâlnește cu prietenii săi din trecut și este găsit mort în orașul său natal, Piatra-Neamț.
„Tinerețe fără de tinerețe” explorează tema veșniciei și perisabilității umane, sugerând că în trecutul îndepărtat, oamenii beneficiau de tinerețe veșnică și nemurire. Cartea a fost ecranizată în 2007 de către Francis Ford Coppola.
Lasă un răspuns