„Toate pânzele sus” REZUMAT

„Toate pânzele sus!” se transformă într-o poveste epică și vastă, încapsulată în paginile romanului scris de Radu Tudoran, publicat în anul 1954.

Acest roman a fost transpus într-o adaptare cinematografică în 1976, captivând atenția publicului românesc cu povestea sa antrenantă și aventuroasă.

În centrul narațiunii se află Anton Lupan, un personaj complex și plin de determinare, alături de echipajul său dedicat și nava Speranța, simbolul curajului și al dorinței neostoite de explorare.

toate panzele sus rezumat

Călătoria lor fascinantă către Țara de Foc este dezvăluită în treizeci și patru de capitole pline de aventuri, mister și camaraderie.

Radu Tudoran, creatorul acestei lumi îndepărtate și exotice, era profund pasionat de mare și navigație, o pasiune care se reflectă nu doar în opera sa literară, ci și în viața personală.

Tudoran a investit mult timp și energie în construcția unei goelete la Brăila, visând să navigheze pe mările și oceanele lumii.

Toate pânzele sus – rezumat pe scurt

Povestea începe cu revenirea lui Anton Lupan în Galați, după o perioadă petrecută în străinătate.

Naratorul ne poartă într-o călătorie retrospectivă, dezvăluindu-ne trecutul lui Anton, un orfan de mamă, crescut doar de tatăl său.

La vârsta de 16 ani, Anton pleacă în Franța pentru studii, unde îl întâlnește pe Pierre Vaillant, un tânăr cu care împărtășește o prietenie profundă și durabilă. În timpul unei vacanțe petrecute în casa lui Pierre din Saint-Malo, Anton descoperă fascinația pentru lumea navigației.

Aici, pe sloop-ul bunicului lui Pierre, cei doi descoperă scrisori vechi și o carte care le revelează încercările nereușite ale tatălui lui Pierre și ale lui Charles Darwin de a explora Țara de Foc, o expediție soldată cu pierderea vieții lor.

Astfel se naște visul lui Anton și Pierre de a finaliza această explorare.

După finalizarea studiilor și devenind ingineri constructori de ambarcațiuni, Anton și Pierre se angajează la Istanbul, lucrând la construcția căilor ferate.

Acolo, ei reușesc să cumpere o goeletă numită „L’esperance”. Într-o zi, Anton află despre dispariția misterioasă a goeletei într-o furtună, fără să știe soarta lui Pierre. Cinci ani mai târziu, Anton se întoarce în țară, hotărât să afle adevărul despre goeleta L’esperance și despre prietenul său.

Într-o călătorie către Pireu, Anton își adună un echipaj format din personaje unice și curajoase: Gherasim, Ieremia, Ismail, Cristea Busuioc, copilul Mihu, Adnana și cățelul Negrilă.

Împreună, ei repară o epavă de corabie, redându-i viața și numind-o Speranța. În această nouă navă, echipajul lui Anton se avântă într-o călătorie plină de pericole și aventuri, inclusiv confruntări cu pirații conduși de Spânul.

În această odisee marină, echipajul se confruntă cu numeroase obstacole: furtuni violente, lipsa apei, provocări financiare și chiar trădări.

În ciuda acestor greutăți, legăturile dintre membrii echipajului se întăresc, iar Adnana, după moartea tatălui său, se reîntoarce la bordul navei Speranța. Ajungând în Țara de Foc, grupul se confruntă cu o nouă serie de pericole și trădări, inclusiv conflictul cu Martin Stricland, un personaj interesat de exploatarea resurselor locale.

Romanul culminează cu un măreț final, în care Anton și Adnana își unesc destinele în căsătorie, iar Ismail se adaptează la viața cu un picior de lemn.

Povestea se încheie cu Anton aflând despre soarta navei L’esperance și a prietenului său Pierre, determinându-l să continue călătoria în căutarea adevărului și aventurii, cu toate pânzele sus.

Această epopee marină este o poveste despre curaj, prietenie, dragoste și spiritul neînfrânt al explorării, fiind o odă adusă mării și aventurii.

Toate pânzele sus – rezumat pe capitole

Capitolul I

Romanul începe cu sosirea vasului Penelopa în Galați. Aici, personajul principal, inginerul Anton Lupan, caută un prieten, doar pentru a descoperi că acesta a decedat.

În acest oraș, Anton îl întâlnește pe Ieremia, care devine însoțitorul său. Cei doi se îndreaptă spre portul unde se afla Penelopa, unde Anton negociază cu Kir Iani, căpitanul vasului, călătoria lor spre Istanbul în schimbul unei sume de bani. Odată întorși în țară, la Sulina, Anton observă o veche corabie, pe care o suspectează a fi locul unde și-a pierdut prietenul.

Capitolul II

Anton Lupan, un orfan de mamă care a trăit doar cu tatăl său, pleacă la vârsta de 17 ani în Franța pentru studii.

Acolo îl întâlnește pe Pierre Vaillant, un coleg de studii în inginerie. Vizitând orașul natal al lui Pierre, Saint-Malo, Anton se pasionează de navigație și află despre expediția nereușită a tatălui lui Pierre în Țara de Foc.

După finalizarea studiilor, Anton și Pierre pleacă în Istanbul pentru a lucra la căile ferate, economisind bani pentru o expediție. Cu timpul, reușesc să cumpere o goeletă, pe care Pierre o încarcă cu marfă și pleacă spre Sulina, dar corabia nu ajunge niciodată la destinație.

Capitolul III

Anton se întoarce în România pentru a investiga dispariția corabiei lui Pierre. În această căutare, Mihu și câinele său, Negrilă, se alătură echipei lui Anton.

Capitolul IV

În Galați, Anton strânge un echipaj și pornește cu un alt vas spre Pireu. În drumul lor, opresc la Sulina pentru a repara epava L’Esperance, corabia cu care Pierre plecase din Turcia și care fusese atacată de piratul Spânu.

Capitolul V

Anton le revelează echipajului său dorința de a continua cercetările predecesorilor săi în locuri îndepărtate. Echipajul, deși inițial intimidat de distanța călătoriei, este motivat de Anton să pornească în această aventură.

Capitolul VI

Acest capitol descrie detaliat corabia, evidențiind încăperile și echipamentul acesteia. Anton observă interesul lui Mihu pentru cărți și îl încurajează în acest sens, considerându-l un ajutor valoros.

Capitolul VII

Corabia, acum denumită Speranța, începe călătoria spre Pireu în iulie 1881, transportând cherestea.

Capitolul VIII

Echipajul corabiei Speranța face o oprire la Țarigrad. În această etapă, Mihu, încredințat cu veghea de noapte, dovedește maturitate și capacitate, în ciuda îndoielilor echipajului.

Capitolul IX

Ajungând în strâmtoarea Bosfor, echipajul se bucură de peisajul și cultura Turciei.

Anton aude numele „Pierre Vaillant” și încearcă în zadar să-l găsească în mulțimea din Istanbul. Ismail, membru al echipajului, se reîntâlnește cu familia sa, iar un călugăr grec și Agop, un comerciant armean, se alătură călătoriei pe Speranța.

Capitolul X

La vamă, echipajul este supus unui control amănunțit, mai ales Agop, care transportă multe mărfuri. Corabia, navigând prin Marea Egee, se îndreaptă către insula Skyros.

Capitolul XI

Călugărul misterios începe să stârnească suspiciuni printre călători. Mihu, observator și curios, remarcă comportamentul neobișnuit al călugărului, care petrecea mult timp în cabină citind. Intrigat, Mihu investighează și descoperă un pașaport cu numele „Pierre Vaillant” în bagajele călugărului.

Revelația sa duce la dezvăluirea identității reale a călugărului, care se dovedește a fi piratul Spânu, responsabil pentru atacul asupra corabiei lui Pierre.

În timpul petrecut în cabină, Spânu sabotase armele achiziționate de căpitan la Istanbul. Echipajul îl imobilizează pe Spânu, dar în timpul călătoriei sunt abordați și capturați de o barcă cu cinci bărbați, în căutarea unui călugăr.

Capitolul XII

Într-o misiune de salvare, căpitanul și un grup de tovarăși înarmați explorează insula și dau peste corabia lui Kir Iani, unde găsesc legați pe Kir Iani, un alt bărbat și o fată pe nume Adnana.

Aceasta le dezvăluie că doi pirați și o comoară ascunsă se află pe insulă. Deși comoara se dovedește a fi doar mătăsuri și covoare, grupul se întoarce la Penelopa.

Anton Lupan pornește în căutarea lui Spânu și a piraților, dar „Speranța” nu mai este de găsit, iar în depărtare zărește o corabie care se îndepărta rapid de țărm.

Capitolul XIII

Odată întors la Penelopa, Lupan preia comanda de la Kir Iani, ca recunoștință pentru salvarea sa de Spânu. Determinat să recupereze corabia furată, Anton și echipajul reușesc să-i prindă pe Spânu și Husein, care sunt în cele din urmă mâncați de rechini.

Capitolul XIV

Pe parcursul călătoriei, Anton Lupan se îndrăgostește de Adnana. Ajunși la Pireu, se hotărăște ca fata să rămână pe „Speranța” până la Marsilia, unde echipajul avea de transportat trei sute de butoaie de ulei de măsline.

Capitolul XV

În drum spre Marsilia, Anton descoperă o scrisoare lăsată de Spânu, care conține informații despre locația lui Pierre Vaillant, ascuns pe insula Musarah din Marea Roșie.

Capitolul XVI

Ajungând la Port Said, Anton cumpără arme în anticiparea unui conflict cu pirații lui Spânu. Pe insula piraților, echipajul se confruntă cu o situație neplăcută când Negrilă, câinele, este rănit de un glonț.

Un pirat supraviețuitor le povestește că prizonierii, conduși de Pierre Vaillant, s-au revoltat, ucigând toți pirații și fugind cu o corabie construită de inginerul francez.

Capitolul XVII

La sosirea în Marsilia, Adnana se reîntâlnește cu tatăl ei. Cu ajutorul lui Anton, ea deschide o brutărie numită „Speranța”. Anton află că Pierre a plecat peste Atlantic, lăsând echipajul dezamăgit și fără resurse financiare.

Totuși, apare un căutător de aur, Martin Stricland, care propune să finanțeze o călătorie în Țara de Foc, în America de Sud. În ziua următoare, echipajul se desparte de Adnana și pornește spre America.

Capitolul XVIII

Echipajul „Speranței” părăsește strâmtoarea și se îndreaptă spre sud, către coasta africană, avându-l la bord pe nou-venitul Martin Stricland.

Predat viciului băuturii, Stricland preferă să rămână retras în cabina sa, consumând zilnic whisky, în loc să se bucure de aerul mării. Între timp, „Speranța” navighează spre est, în căutarea noilor aventuri.

Capitolul XIX

Într-o zi, omul de veghe alertează echipajul despre apropierea unor corăbii suspecte. Când Anton Lupan iese pe punte, își dă seama cu groază că sunt atacați de pirați. Ieremia și vărul său, Haralamb, se postază lângă parapet cu puștile pregătite.

În timp ce pirații se apropie, echipajul se pregătește de luptă. Cu un foc precis, Ieremia și Haralamb reușesc să încetinească inamicii, salvând corabia de la un atac iminent.

Capitolul XX

După câteva zile, vremea se schimbă dramatic. Vântul se intensifică, iar valurile uriașe amenință stabilitatea corabiei.

Un uragan se apropie, iar echipajul se pregătește de furtună, strângând tot ce ar putea fi luat de valuri. În cele din urmă, în ciuda uraganului violent, Gherasim la cârmă reușește să mențină corabia pe curs, iar „Speranța” supraviețuiește furtunii.

Capitolul XXI

După trecerea uraganului, soarele strălucește din nou, aducând un sentiment de ușurare echipajului. Totuși, bucuria este de scurtă durată, deoarece lipsa apei potabile, cauzată de neglijența lui Martin Stricland, provoacă tensiuni și altercații între membrii echipajului.

În aceste momente dificile, ei zăresc în depărtare farul de la Capul Olinda, semn al speranței.

Capitolul XXII

Odată ajunși pe coasta Braziliei, Anton Lupan se ocupă de formalitățile portuare și îi scrie Adnanei, cerându-i să vină în Uruguay. Însă, spre surprinderea sa, o găsește deja pe Adnana la bordul corabiei, venită pentru a-l căuta.

Reuniunea lor este emoționantă, iar Adnana este primită cu bucurie în echipaj.

Capitolul XXIII

Echipajul ajunge la Montevideo, unde au ocazia să exploreze orașul. Ismail, bucătarul, se îndrăgostește de sunetul unui fonograf turcesc la o licitație. În ciuda competitiei strânse, Ismail câștigă, iar Anton Lupan trebuie să achite suma pentru a evita problemele legale.

Capitolul XXIV

La Buenos Aires, Ismail se implică în lupte de cocoși și pierde, ajungând în închisoare. Între timp, Mihu descoperă că bărbatul care-l bătuse pe Gherasim la Marsilia este în oraș. Anton Lupan și echipajul îl confruntă și obțin înapoi banii furați, folosindu-i pentru eliberarea lui Ismail.

Capitolul XXV

După o scurtă ședere în Buenos Aires, „Speranța” își continuă călătoria. În curând, echipajul este informat că se apropie de Capul celor unsprezece mii de fecioare, punctul de plecare în explorarea Țării de Foc, un nou capitol în aventura lor.

Capitolul XXVI

„Speranța” ajunge în golful Narrows pentru ultimele pregătiri înainte de a traversa strâmtoarea Magellan. Martin Stricland coboară la un bar local, „Cristofor Columb”, unde îl întâlnește pe un tânăr poreclit Black Pedro.

Stricland îl înșală pe Black Pedro, promițându-i că, dacă se va îmbarca pe „Speranța”, își va revedea tatăl aflat în America de Nord. Astfel, Black Pedro se alătură echipajului.

Capitolul XXVII

Navigând prin strâmtoarea Magellan, „Speranța” întâlnește uiliaul, un vânt puternic venit din munți. Stricland continuă să atragă oameni la bord cu promisiuni false, adunând peste o sută de persoane numite „alcalufi”.

Capitolul XXVIII

După ieșirea din strâmtoare, corabia se îndreaptă spre sud, până la un râu. Aici, Anton Lupan profită de ocazie pentru a-l lăsa pe Stricland pe un mal, în timp ce ancorează pe celălalt. Sub conducerea lui Stricland, alcalufii încep să colecteze aur din nisip.

Capitolul XXIX

Anton Lupan construiește case pentru alcalufi și le creează un fierăstrău pentru a face scânduri. Între timp, Stricland se îmbogățește din eforturile alcalufilor, care nu mai primesc plata promisă. Lupan hotărăște să înceapă expediția planificată de tatăl și bunicul său.

Capitolul XXX

Însoțit de Adnana, plutaș și Mihu, Anton începe explorarea Țării de Foc, lăsându-i pe Gherasim, Ismail, Haralamb și Ieremia să păzească „Speranța”.

Pe un munte din apropierea râului, descoperă un peisaj neexplorat: o pădure, un lac și o plajă, dincolo de care se zărea Oceanul Atlantic.

La poalele muntelui, găsesc schelete umane, una având la gât un lanț cu inițialele „A.V.”, care aparținuse tatălui lui Pierre, Arnold Vaillant.

Când se întorc, descoperă că satul alcalufilor a fost incendiat. Black Pedro și Stricland plănuiesc să ucidă membrii echipajului rămași pe corabie și să captureze „Speranța”.

Situația se răstoarnă când Black Pedro află că tatăl său murise cu cinci ani în urmă, dezvăluind astfel trădarea lui Stricland. În semn de răzbunare, Pedro îi incendiază casa lui Stricland.

Capitolul XXXI

Black Pedro traversează râul și incendiază satul alcalufilor. Profitând de absența majorității echipajului, el capturează „Speranța”. În confruntare, Ismail este împușcat în picior de Pedro. Restul echipajului revine și limitează daunele, dar Ismail este în stare gravă.

Capitolul XXXII

Următoarea zi, „Speranța” pornește către cel mai apropiat oraș pentru a găsi ajutor medical pentru Ismail. Acesta află că piciorul său trebuie amputat pentru a-i salva viața. Lipsind instrumentele necesare, Anton Lupan își asumă responsabilitatea de a efectua operația, reușind să-l salveze pe Ismail.

Capitolul XXXIII

„Speranța” ajunge la Capul Horn, unde se confruntă cu valuri înalte și periculoase, create de întâlnirea marilor din Atlantic și Pacific. După ce depășește cu succes această provocare, corabia își continuă călătoria.

Capitolul XXXIV

Echipajul ajunge la Punta Arenas, unde încarcă cărbuni și rămân pentru două luni, așteptând recuperarea lui Ismail. Anton Lupan și Adnana se căsătoresc, celebrându-și dragostea în mijlocul bucuriei echipajului.

După ridicarea ancorei, un pescar îi înmânează lui Lupan o sticlă cu o scrisoare. Informațiile din scrisoare îl determină pe Anton să schimbe direcția corabiei. Scrisoarea conține detalii despre prietenul său decedat și despre supraviețuirea lui Pierre Vaillant.

Studiind harta și neidentificând nicio insulă, Lupan presupune că este vorba despre un tărâm necunoscut. Îndreptând corabia spre răsărit, „Speranța” navighează spre noi aventuri necunoscute.

error: