„Turnul de fildeș” este o nuvelă scrisă de Camil Petrescu și publicată pentru prima dată în anul 1950. Deși nu se ridică la nivelul altor creații ale autorului, opera de față a fost bine primită de către critici, în special la nivel tematic. Expresia „turnul de fildeș” vine din partea criticului francez Charles Augustin de Sainte-Beuve, care a descris nevoia de izolare a artistului făcând referire la versurile lui Alfred de Vigny: „Și Vigny, mai tainic, se întorcea înainte de amiază în turnul său de fildeș”.
Acțiunea nuvelei are loc în anul 1914 și începe cu soții Irène și Paul Lomanesco. Paul, pictor, se opune vehement unei sarcini pe care o găsește foarte dificilă: să realizeze șase tablouri după modelul unor fotografii reprezentând realizările Ministerului lucrărilor publice. Irène, mult mai practică, îl încurajează să ducă sarcina la bun sfârșit, întrucât remunerația era foarte generoasă. Ea este și cea care are grijă să-i amintească lui Paul despre trecutul său la Paris, unde fusese model înainte de a deveni pictor, iar acest secret era bine păstrat în interiorul familiei. Câteva personaje din „Jocul ielelor” se regăsesc și în „Turnul de fildeș”: Gelu Ruscanu, director al unei gazete socialiste (și nepotul Irenei), Maria Sinești, Șerban Saru-Sinești.
Irène este oripilată când află că și alți pictori luptau pentru șansa de a realiza cele șase tablouri și că circulau deja zvonuri privind ascensiunea artistică a lui Paul la Paris. Pentru a-i împăca pe toți, se decide ca fiecare dintre ei să picteze câte un tablou. Irène însă consideră că plata pentru un tablou era mult prea mică pentru întreținerea familiei sale. Sosește Gelu, iar mătușa lui încearcă să-l convingă să înceteze lupta pentru eliminarea lui George Hariton, ministrul justiției. În același timp, Irène este dezamăgită de alegerile ideologice și profesionale ale lui Gelu. Între Gelu și Maria există o atracție imposibil de negat, iar căsnicia Mariei cu Sinești nu mai funcționa de multă vreme. Maria și Gelu își scriau de mult timp, iar Gelu dorește să-i înapoieze femeii scrisorile trimise, în special pe cea în care ea îi dezvăluia detalii despre crima soțului ei.
Sinești află că tocmai a fost numit ministru al justiției în locul lui Hariton. Ruscanu este dezamăgit, văzând că eforturile sale de a înlătura un corupt nu făcuseră decât să contribuie la înlocuirea lui cu un asasin. Maria îl șantajează pe Sinești, amenințându-l cu divorțul dacă va accepta să fie ministru. Acesta, însă, rămâne neclintit. Drept consecință a noii sale funcții, Sinești îi redă lui Paul sarcina de a realiza toate cele șase tablouri.
În concluzie, „Turnul de fildeș”, de Camil Petrescu, prezintă o altă perspectivă asupra metaforei care descrie nevoia artistului de a se izola. În nuvela lui Petrescu, avem de-a face cu un „turn de fildeș” în care artiștii sunt ierarhizați după modelul societății capitaliste, fără vreo legătură între starea lor materială și talentul de care dispun.