„Ultima lună de toamnă” este o poveste scrisă de Ion Druță, un autor moldovean, în anul 1967. În această nuvelă, autorul explorează tema nostalgiei și a distanțării treptate față de tradiții și obiceiuri dragi, pierdute în trecerea timpului.
Povestea se concentrează pe un tată care, măcinat de dorința de a-și revedea copiii și de teama că nu va mai avea destul timp să o facă, decide să-i viziteze. Titlul nuvelei sugerează ideea apropierii finalului vieții sale, în „toamna” sa. Toamna este și momentul musafirilor în Moldova, astfel că bătrânul se transformă într-un musafir pentru fiecare dintre fiii săi.
Purtând haine modeste, dar noi, și un coș plin cu bunătăți pregătit de soția sa, bătrânul pleacă în călătoria sa. El încercase să-i determine pe copii să-l viziteze trimițându-le o scrisoare în care-i anunța că era grav bolnav, dar nimeni nu a venit. Doar Marinca, care locuia aproape, vine la el și reușește să-l îngrijească încât să se refacă.
Bătrânul este îndurerat de absența copiilor, dar mai mult îl afectează sacrificiul pe care l-a făcut Marincă, care și-a dedicat întreaga viață grijii pentru el, temându-se să-și trăiască propria viață. Pentru bătrân, acest lucru reprezintă lipsa demnității, și nu este mulțumit de alegerile făcute de fiica sa. El dorește ca valorile pe care le-a transmis să fie bine înțelese și păstrate de copiii săi.
Bătrânul începe să-și viziteze copiii, începând cu Andrei, care locuiește într-un sat de ucraineni și care și-a păstrat învățăturile părintești. El se bucură de faptul că fiul său își îndeplinește menirea în viață și este mulțumit de vizita făcută. Următoarea vizită îl lasă mai puțin mulțumit pe bătrân, deoarece al doilea fiu, Nicolai, se distanțase mult de restul familiei și nu-l primește cu aceeași căldură.
Bătrânul își vizitează și ceilalți copii, simțind o puternică înstrăinare față de ei. El se întoarce acasă într-o stare de meditare, așteptându-se să înceteze din viață înainte de a primi vizitele mult așteptate de la copiii săi, dar sperând să-i mai vadă o dată înainte de a muri.
În concluzie, „Ultima lună de toamnă” este o poveste sinceră despre sentimentele unui tată conștient de apropierea finalului vieții sale. El dorește să-și revedea copiii și să fie mulțumit de felul în care aceștia au crescut, știind că ei reprezintă moștenirea sa în lume.