„Ultima oră” este o piesă de teatru scrisă de Mihail Sebastian, care se desfășoară în trei acte și abordează o problemă socială pe fundalul unei povești de dragoste. Piesa examinează raportul complicat dintre intelectuali și oamenii de afaceri, într-un mod încrezător și informat.
Acțiunea are loc în vara anului 1932, în redacția ziarului „Deșteptarea”, unde Niță, omul de serviciu, și Voicu, redactorul publicației, discută despre criza financiară prin care trece ziarul. În același timp, apare o eroare și un articol destinat unei reviste istorice este publicat în mod accidental în ziar. Acest lucru deranjează profund un conferențiar universitar, Alexandru Andronic, care se prezintă la redacție pentru a cere o dezmințire.
Problemele nu se opresc aici, deoarece un influent om de afaceri, Grigore Bucșan, se simte șantajat de apariția acestui articol în ziar. În plus, directorul ziarului, aflat în datorii, vede această situație ca pe o oportunitate de a obține un câștig financiar.
Povestea se complică atunci când Bucșan creează o societate anonimă numită „Protar” și o poveste de dragoste se înfiripă între Andronic și Magda Minu, o tânără studentă a profesorului. În mijlocul haosului din lumea presei românești interbelice, cei doi protagoniști reușesc să-și rezolve problemele și să-și împace diferențele.
În cele din urmă, soluția apare și societatea „Protar” îl trimite pe Andronic în Asia pentru a studia campaniile lui Alexandru cel Mare. În schimbul acestui favor, el este de acord să plătească pentru tăcere. Astfel, piesa examinează tema relațiilor dintre intelectuali și oamenii de afaceri, evidențiind lupta dintre idealism și pragmatism în societate.
Astfel, „Ultima oră” de Mihail Sebastian este o comedie care aduce în prim-plan raportul complicat dintre intelectuali și oamenii de afaceri, ilustrând lupta dintre idealism și pragmatism în societatea interbelică. Este o poveste informativă, clară și încrezătoare, care oferă o privire detaliată asupra relațiilor sociale și a problemelor financiare din acea perioadă.