Uniforme de general de Mircea Eliade – rezumat

„Uniforme de general”, scrisă de Mircea Eliade, este o nuvelă care a fost concepută în anul 1971, în timp ce autorul se afla la Chicago și apoi la New York. Doi ani mai târziu, în 1973, această operă a fost publicată la Paris, în revista „Ethos”, iar în 1977, a apărut în volumul autorului, intitulat „În curte la Dionis”.

Acțiunea nuvelei începe în anii 1950, în București, unde doi tineri, Ieronim Thanase și Vladimir Iconaru, intră în podul unei clădiri vechi pentru a împrumuta uniforme de general, de care Ieronim avea nevoie pentru o piesă de teatru. Cei doi găsesc uniformele și le îmbracă, iar apoi, Ieronim își imaginează o versiune dramatizată a istoriei familiei Calomfir, în timp ce aspectul supranatural al nuvelei sugerează o călătorie în timp.

În mod neașteptat, în pod apare Manolache Antim, rudă cu Ieronim, însoțit de eleva sa, Maria Da Maria. Fata crede că muzica eliberează „îngerul” din interiorul ființei umane, iar Manolache trăiește bântuit de gândul că ar fi trebuit să cânte zeilor, nu muritorilor. Ieronim povestește despre sensul și funcția spectacolului în lumea teatrului, schimbând percepția asupra timpului și evidențiind importanța artei în salvarea spiritului uman.

Pe măsură ce poveștile personajelor se împletesc, se dezvăluie incursiuni profunde în trecutul lor. Vladimir reprezintă varianta desacralizată a existenței, în timp ce Ieronim și Maria sunt implicați într-o experiență mai profundă și spirituală. În final, nuvela abordează tema salvării spirituale prin intermediul spectacolului și al artei.

„Uniforme de general” este o operă ce face parte dintr-un ciclu literar al autorului, împreună cu nuvela „Incognito la Buchenwald…” și romanul „Nouăsprezece trandafiri”, în care Ieronim Thanase apare ca protagonist.


Categorii:
error: