Vintilă Horia, un nume emblematic pentru literatura română și europeană, s-a născut pe 18 decembrie 1915, în Segarcea, județul Dolj, România, sub pseudonimul literar al lui Vintilă Caftangioglu.
Viața și opera sa sunt o poveste despre talent, controversă, exil și recunoaștere internațională.
Tinerețea lui Horia a fost marcată de o implicare în diverse mișcări politice ale vremii, inclusiv în extrema dreaptă, colaborând pentru o perioadă cu revista antisemită Sfarmă-Piatră și fiind parte a diplomației românești în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, atât la Roma cât și la Viena.
Aceste activități politice au avut repercusiuni majore asupra vieții și carierei sale ulterioare, culminând cu o condamnare în contumacie la 25 de ani de muncă silnică de către Tribunalul Poporului din România, pentru crime de război și colaborare cu fascismul. Această condamnare a fost un factor determinant în decizia lui Horia de a trăi în exil pentru restul vieții.
După război, Horia și soția sa, Olguța, au fost internați într-un lagăr german, pentru ca ulterior să plece în Italia și apoi în Argentina.
În Buenos Aires, a avut o activitate literară intensă, scriind și publicând în reviste italiene și implicându-se în diverse proiecte editoriale.
În 1953, se mută în Spania, unde își va continua activitatea literară și unde va deveni cunoscut pe plan internațional.
Consacrarea internațională a venit în 1960, când i s-a atribuit Premiul Goncourt pentru romanul „Dieu est né en exil” („Dumnezeu s-a născut în exil”), deși sub presiunea unei campanii de denigrare inițiată de guvernul român și comuniștii francezi, legată de trecutul său politic, Horia a refuzat premiul.
Cu toate acestea, conform regulamentului, Premiul Goncourt nu poate fi anulat și astfel a rămas atribuit, dar nedecernat.
În afara activității sale de scriitor, Vintilă Horia a fost și un traducător prolific, traducând în spaniolă lucrările unor scriitori italieni, francezi și germani, precum și ale unor autori români, ca Panait Istrati și George Uscătescu.
A fondat și a condus diverse reviste și colecții universitare și a fost implicat în fondarea Fundației Culturale Române, cu sediul la Madrid.
Opera lui Horia cuprinde o tematică variată, de la exil și căutarea identității până la explorarea condiției umane, marcând literatura română și europeană a secolului XX.
Romanele sale, precum „Dumnezeu s-a născut în exil”, „Cavalerul resemnării” sau „Perseguid a Boecio!” explorează adâncimea psihologică și filozofică a personajelor sale, reflectând experiențele personale ale autorului și complexitatea istorică a perioadei în care a trăit.
Deși opera sa lirică nu este la fel de cunoscută ca activitatea sa de romancier, Vintilă Horia a fost și un poet talentat, debutând în 1937 cu volumul de versuri „Procesiuni”.
Poezia sa, profund înrădăcinată în tradiția interbelică, reflectă o lume interioară bogată, preocupată de teme precum dragostea, natura sau evocarea copilăriei.
Vintilă Horia a decedat în anul 1992.