Romanul „Vocile nopții” scris de Augustin Buzura și publicat pentru prima dată în 1980 este o operă care explorează subconștientul personajelor sale și importanța a ceea ce ele ascund. Acțiunea are loc în micul oraș „Râul Doamnei”, unde se urmărește nașterea și formarea unei noi clase de muncitori, precum și viața de după cel de-al Doilea Război Mondial. Protagonistul, Ștefan Pintea, se confruntă cu numeroase probleme de conștiință și se rememorează amintiri din vise și realitate.
Ștefan este chemat la miliție și este acuzat de o faptă necunoscută cititorului, acesta fiind motorul căutărilor interioare ale personajului. El trăiește experiențe brutale și extenuante în fabrică și într-un cămin de nefamiliști, având de-a face cu colocatari cu comportament violent. Experiențele erotice ale lui Ștefan cu femei căsătorite îl ajută să înțeleagă mai bine dedesubturile noii clase politice și administrative.
„Vocile nopții” se încadrează în categoria prozei de tip confesiv și pune accentul pe efectele societății românești din anii ‘60, ‘70 asupra individului și a conștiinței acestuia. Romanul explorează mai puțin faptele politice propriu-zise și mai mult efectele lor asupra omului comun. Criticul Mihai Ungheanu a remarcat atenția prozatorului Buzura asupra personajelor care ascund întotdeauna ceva de privirile curioase ale celorlalți.