„‘D’ale carnavalului’, o comedie emblematică a literaturii românești, scrisă de inegalabilul I.L. Caragiale, își desfășoară firul narativ în trei acte pline de umor, satiră și subtilități sociale, reflectând cu măiestrie complexitatea vieții cotidiene și a relațiilor umane în societatea românească de la sfârșitul secolului al XIX-lea.
Rezumat actul 1
În primul act, suntem introduși în decorul pitoresc al unei frizerii de mahala, un spațiu de întâlnire și dialog pentru personajele piesei. Frizeria, aparținând lui Nae Girimea, devine scena unui joc de mistere și suspiciuni.
Pampon, un client regulat, este cuprins de furie și neliniște, căutându-l pe Nae pentru a clarifica o situație delicată legată de Didina, amanta sa. În lipsa lui Nae, Pampon împărtășește lui Iordache, calfa frizerului, îngrijorările sale, dezvăluind un bilet misterios care stârnește bănuieli de infidelitate.
În acest context, apare Mița, o altă figură centrală a piesei, care, de asemenea, îl caută pe Nae, bănuită fiind de o aventură extraconjugală. Mița, un personaj pasional și impulsiv, își exprimă frustrările și dezamăgirea față de relația cu Nae.
Printr-o serie de dialoguri pline de umor și ironie, Caragiale construiește o rețea complexă de relații și neînțelegeri, care setează scena pentru evenimentele ulterioare.
Rezumat actul 2
Actul al doilea ne poartă în atmosfera vibrantă a unui bal mascat, un eveniment social important în cartier. Aici, personajele se îmbracă în costume diverse, creând o scenă plină de culoare și mister.
Didina, într-o încercare de a se ascunde de un ‘candidat’ insistent, schimbă costumele cu Mița, declanșând un șir de confuzii și identități greșit interpretate. Acest act devine un adevărat carnaval de schimburi de costume și identități, cu Telemac (Mache) căutând să se răzbune pe Pampon pentru un conflict anterior.
Neînțelegerile și confuziile se multiplică, conducând la momente de umor pur și o demonstrație a talentului lui Caragiale pentru comedia de situație.
Rezumat actul 3
În actul al treilea, acțiunea se concentrează în frizeria lui Nae, unde personajele principale încearcă să se ascundă sau să găsească soluții la problemele lor.
Nae și Didina, fugind de mulțime, se refugiază în frizerie, urmați îndeaproape de Pampon și Crăcănel. Acest ultim act culminează cu o intervenție polițienească, provocată de intrarea forțată a celor doi în căutarea celor ascunși.
Rezolvarea finală vine prin implicarea lui Nae, care reușește să aplaneze situația și să restabilească ordinea. Piesa se încheie cu personajele împăcându-se și realizând ridicolul și absurdul situației în care s-au angrenat.
‘D’ale carnavalului’ este o operă teatrală care reușește să capteze esența umorului specific lui Caragiale și să ofere o perspectivă profundă asupra naturii umane și a relațiilor interpersonale.
Prin această piesă, Caragiale nu numai că aduce publicul la râs, dar oferă o imagine vie și colorată a vieții sociale și culturale din România de la sfârșitul secolului al XIX-lea, cu toate complexitățile și nuanțele sale.”