Emil Cioran, născut pe 8 aprilie 1911 în Rășinari, Sibiu, într-o familie cu rădăcini în nobilimea transilvană, a fost un filosof și scriitor român, care a devenit apatrid și a ales să trăiască în Franța până la moartea sa pe 20 iunie 1995, fără a solicita cetățenia franceză.
Tatăl său, Emilian Cioran, a fost protopop ortodox și consilier al Mitropoliei din Sibiu, iar mama sa, Elvira Cioran (născută Comaniciu), provenea dintr-o familie de nobilime transilvană.
Cioran și-a început studiile la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu, urmând apoi studiul filozofiei la Universitatea din București la vârsta de 17 ani. Acolo a fost coleg cu Constantin Noica și Mircea Eliade, sub îndrumarea lui Tudor Vianu și Nae Ionescu.
Din tinerețe a arătat o înclinație spre agnosticism, fiind profund influențat de gânditori precum Friedrich Nietzsche, Georg Simmel, Ludwig Klages și Martin Heidegger.
În 1933, a primit o bursă pentru a-și continua studiile la Universitatea din Berlin, unde a intrat în contact cu Nicolai Hartmann și Ludwig Klages.
Primele sale lucrări, publicate în România, au inclus:
- „Pe culmile disperării” (1934), distinsă cu Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitați și Premiul Tinerilor Scriitori Români,
- „Cartea amăgirilor” (1935),
- „Schimbarea la față a României” (1936),
- „Lacrimi și Sfinți” (1937).
Aceste prime lucrări reflectă o trezire spirituală și o exaltare a valorilor vitale, antiraționaliste, caracteristice viziunii tinerei generații din acea perioadă, deși Cioran va repudia mai târziu, cu furie și rușine, viziunile extremiste tinereții sale.
În Berlin, Cioran a devenit admirator al lui Hitler și al fascismului, exprimându-și admirația în diverse articole. Cu toate acestea, această perioadă de admirație pentru mișcările extremiste a fost ulterior respinsă vehement de Cioran, considerând-o o greșeală a tinereții sale.
După întoarcerea sa din Berlin, Cioran a predat filozofia la Colegiul Național „Andrei Șaguna” din Brașov pentru un an, înainte de a pleca la Paris cu o bursă de la Institutul Francez din București.
Acolo și-a petrecut restul vieții, scriind exclusiv în limba franceză și distanțându-se de trecutul său extremist. Cioran a fost un maestru al aforismului, explorând teme precum suferința, decadența și nihilismul, și a devenit cunoscut pentru pesimismul său filozofic profund și stilul său literar inconfundabil.
Moartea lui Cioran a survenit în 1995, la Paris, fiind înmormântat în Cimitirul Montparnasse. A lăsat în urmă o operă vastă care continuă să fie studiată și admirată pentru profunzimea și acuitatea analizei sale asupra condiției umane.