Lucian Blaga, unul dintre cei mai proeminenți poeți și filosofi români, ne oferă în poezia sa „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” o expresie profundă a sentimentului său față de lume și misterul acesteia.
Publicată în 1919, această operă reprezintă o componentă esențială a liricii blagiene, marcând o etapă semnificativă în evoluția gândirii sale poetice și filosofice.
Poezia începe cu o declarație negativă, „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”, prin care poetul își afirmă respectul față de frumusețea și complexitatea lumii, refuzând să distrugă sau să simplifice misterul acesteia prin rațiune.
Această atitudine este în contrast direct cu tendința umană de a demistifica și de a subordona natura prin știință și logică.
Blaga folosește metafora corolei pentru a simboliza frumusețea lumii, sugerând că aceasta este delicată și trebuie tratată cu grijă.
Lumina menționată în poezie nu este doar o sursă de iluminare fizică, ci și un simbol al cunoașterii și înțelegerii. În timp ce „lumina altora” este acuzată că „sugrumă vraja nepătrunsului ascuns în adâncimi de întuneric”, lumina eului liric are un efect complet diferit – aceasta „sporesc a lumii taină”.
Această diferență subliniază convingerea lui Blaga că adevărata înțelegere și apreciere a lumii vine din recunoașterea și îmbrățișarea misterului său, nu din încercarea de a-l descompune.
Comparându-se cu luna, care „cu razele ei albe… nu micşorează, ci tremurătoare măreşte şi mai tare taina nopţii”, poetul își exprimă dorința de a amplifica misterul lumii, nu de a-l reduce. Această imagine poetică frumoasă sugerează că adevărata lumină, sau înțelegere, nu elimină misterul, ci îl face și mai profund și mai fascinant.
Poezia se încheie cu o declarație de dragoste față de „flori și ochi și buze și morminte”, care reprezintă diferite aspecte ale vieții și ale morții, ale frumuseții și ale misterului. Prin această afirmație, Blaga își exprimă admirația și reverența față de toate formele de existență, recunoscând valoarea intrinsecă și misterul fiecăreia.
„Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” este un manifest al viziunii lui Blaga asupra lumii, o lume plină de mister și frumusețe care trebuie să fie păstrată și nu explicată sau distrusă.
Prin această poezie, Blaga ne invită să privim lumea cu ochi noi, să apreciem taina care ne înconjoară și să învățăm să trăim în armonie cu ea, recunoscând că adevărata înțelepciune constă în acceptarea misterului, nu în deslușirea lui.
Această operă rămâne relevantă, reamintindu-ne de valoarea nedescoperită și de frumusețea neînțeleasă care există în lumea din jurul nostru.
Lasă un răspuns