Lucian Blaga – biografie pe scurt
Lucian Blaga a fost o personalitate complexă, desfășurându-se în multiple domenii de activitate. A fost eseist, filozof, poet, dramaturg, traducător, jurnalist, profesor universitar, academician și diplomat român.
Lucian Blaga s-a născut pe 9 mai 1895 la Lancrăm, județul Alba, România , într-o familie de preoți, fiind cel de-al nouălea copil.
Educația sa timpurie a fost puternic influențată de cultura germană, primii ani de școală petrecându-se în Sebeș la o instituție germană și mai apoi la Liceul „Andrei Șaguna” din Brașov, unde a studiat sub îndrumarea unchiului său.
Blaga a debutat în poezie și studii filosofice în ziarele arădene în 1910 și 1914. A urmat studii de teologie în Sibiu și Oradea între 1914 și 1916, pe care le-a încheiat cu o licență în 1917.
Între 1916 și 1920 a studiat filosofia și biologia la Universitatea din Viena, unde a obținut titlul de doctor în filosofie.
Aici a cunoscut-o pe viitoarea sa soție, Cornelia Brediceanu. În timpul studiilor sale, Blaga a fost expus la expresionism, care l-a influențat ulterior în operele sale.
În data de 6 mai 1961, Lucian Blaga a încetat din viață în orașul Cluj. Pentru a-i onora memoria, în ziua sa de naștere, adică la 9 mai, a fost înmormântat în cimitirul din Lancrăm.
Cariera literară a lui Lucian Blaga
Începutul Activităților Literare și Academice
Lucian Blaga publică în 1919, la Sibiu, placheta de versuri „Poemele luminii” (reeditată în același an la Cartea Românească, în București) și culegerea de aforisme „Pietre pentru templul meu”.
Prima sa dramă, „Zamolxe”, apare în ziarul „Voința” în 1920, iar în volum în 1921, la Cluj, la Editura Institutului de Arte Grafice „Ardealul”.
Pentru acestea, Academia Română îi decernează Premiul Adamachi pentru debut în 1921, iar Universitatea din Cluj îi premiază piesa „Zamolxe” în 1922.
Activitatea Jurnalistică și Traducerile
În perioada 1924-1925, Blaga locuiește în Lugoj și devine redactor la ziarele „Voința” și „Patria”, membru în comitetul de direcție al revistei „Cultura”, colaborator permanent la publicațiile „Gândirea”, „Adevărul literar și artistic” și „Cuvântul”.
Traducerile sale de poezie în limba germană sunt publicate în revista cernauțeană „Die Brucke” în 1922.
Perioada Dictatului de la Viena și Rolul Educativ
După Dictatul de la Viena, Blaga se refugiază la Sibiu, însoțind Universitatea din Cluj între 1940-1946.
Conferențiază la Facultatea de Litere și Filosofie din Cluj în perioada 1946-1948 și are un rol major în formarea tinerilor din Cercul literar de la Sibiu.
Activitatea în Academia Română
Revenind în România reîntregită, Blaga activează în presa românească din Transilvania și este ales membru al Academiei Române în 1937. În același an, ține discursul de recepție, intitulat „Elogiul satului românesc”.
Cariera Universitară și Traducerile de După 1948
În 1939 devine profesor de filosofia culturii la Universitatea din Cluj. Funcționează ca profesor universitar până în 1948, când este îndepărtat de la catedră, posibil din motive politice.
Din 1948, lucrează în cadrul filialei din Cluj a Academiei Române ca bibliograf, cercetător și bibliotecar-șef. În această perioadă finalizează traducerea piesei „Faust” de Goethe și publică traduceri ale operei lui G.E. Lessing.
Activitatea Diplomatică
În 1926, Blaga intră în diplomație, ocupând succesiv posturi de atașat cultural la legațiile României din Varșovia, Praga, Lisabona, Berna și Viena.
Între 1937-1938 este subsecretar de stat la Ministerul de Externe în Guvernul Octavian Goga, iar în 1938-1939 este ministru plenipotențiar al României în Portugalia.
Cariera sa diplomatică se încheie odată cu instaurarea dictaturii regale a lui Carol al II-lea.
Propunerea pentru Premiul Nobel
Se spune că în 1956 Lucian Blaga a fost propus pentru premiul Nobel pentru literatură de Rosa del Conte și criticul Basil Munteanu, la inițiativa lui Mircea Eliade.
Nominalizările pentru premiile Nobel sunt ținute secrete timp de 50 de ani, iar numele lui Lucian Blaga nu apare între nominalizații anului 1956, potrivit informațiilor publicate pe site-ul Nobel după 2006.
Opere scrise de Lucian Blaga
Volume
- Volume 1919 – „Poemele luminii”
- Volume 1921 – „Pașii profetului”
- Volume 1924 – „În marea trecere”
- Volume 1929 – „Lauda somnului”
- Volume 1933 – „La cumpăna apelor”
- Volume 1938 – „La curțile dorului”
- Volume 1942 – „Poezii”, ediție definitivă
- Volume 1943 – „Nebănuitele trepte”
Dramaturgie
- 1921 – „Zamolxe”, mister păgân
- 1923 – „Tulburarea apelor”, dramă
- 1925 – „Daria”, dramă în patru acte
- 1925 – „Ivanca”
- 1925 – „Învierea”, pantomimă în patru tablouri și „Fapta”, joc dramatic
- 1927 – „Meșterul Manole”, dramă în cinci acte
- 1930 – „Cruciada copiilor”
- 1934 – „Avram Iancu”, dramă într-un prolog și trei faze
- 1942 – „Opera dramatică”
- 1944 – „Arca lui Noe”
- 1964 – „Anton Pann”, dramă într-un prolog și patru faze (postumă)
Proză:
- „Hronicul și cântecul vârstelor„, editat postum în 1965
- „Luntrea lui Caron”, editat postum în 1990
Opere de Lucian Blaga incluse în programa de Bacalaureat :
- „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”
- „Dați-mi un trup, voi munților”
- „Izvorul nopții”
Lasă un răspuns