Biografie George Călinescu
Primii ani
George Călinescu s-a născut pe data de 19 iunie 1899 la Bucuresti având inițial numele de Gheorghe Vișan, fiul Mariei Vișan.
A fost crescut de soții Călinescu, pentru că mama sa lucra ca menajeră în casa lor. Familia Călinescu l-a mutat pe Gheorghe la Botoșani și Iași.
În 1907, Maria Vișan l-a permis pe Gheorghe să fie adoptat de soții Călinescu, și de atunci a devenit Gheorghe Călinescu. În 1908, s-a mutat la București.
Anii de formare
După terminarea școlii primare la Iași și București, Călinescu a studiat la Liceul „Gheorghe Lazăr” din București și la Facultatea de Litere și Filozofie din București.
A obținut licența în Litere în 1923 și a devenit profesor de limba italiană. A plecat la Roma cu o bursă pentru Școala Română din Roma.
Persoane importante care l-au inspirat pe George Călinescu
Ramiro Ortiz și Vasile Pârvan au fost profesorii care l-au influențat cel mai mult pe Călinescu.
A dezvoltat o relație strânsă cu profesorul Ortiz și a început să traducă din limba italiană sub îndrumarea lui. A avut și influențe indirecte de la studiile critice ale lui Titu Maiorescu și Garabet Ibrăileanu.
Vasile Pârvan, directorul Școlii Române din Roma, a fost un alt pilon în formarea personalității lui Călinescu. A fost captivat de erudiția și puterea de muncă a lui Pârvan, precum și de concepția lui despre existență.
Redescoperirea literaturii române
În 1926, Călinescu s-a mutat la București și a început să participe la cenaclul lui Eugen Lovinescu, Sburătorul. A editat revistele Sinteza și Capricorn și a devenit cronicar la revista Viața românească.
Doctoratul în literatură
A obținut doctoratul în filozofie și litere la Universitatea din Iași în 1936 cu teza intitulată „Analiza literară a unui manuscris eminescian”.
A devenit conferențiar de Estetică și critică literară la Facultatea de Filozofie și Litere a Universității din Iași, iar din 1945 s-a transferat la Universitatea din București.
Colaborări la revistele literare
A debutat cu versuri în Universul literar și a colaborat la mai multe reviste literare, printre care Viața literară, Gândirea, Viața românească
Ultimii ani de viață
În noiembrie 1964, a fost admis la Sanatoriul Otopeni cu diagnosticul de ciroză hepatică.
La data de 12 martie 1965, în timpul întunericului, a părăsit această lume, lăsând în urmă „o operă fundamentală pentru cultura poporului român” (conform epitafului literar semnat de Geo Bogza).
Opere scrise de George Călinescu
Istorie și critică literară
- “Gr. M. Alecsandrescu” (1962)
- “Istoria literaturii române de la origini până în prezent” (1941)
- “Istoria literaturii române. Compendiu” (1945)
- “Ion Creangă” (Viața și opera) (1964)
- “Nicolae Filimon” (1959)
- “Opera lui Mihai Eminescu” (1934)
- “Universul poeziei” (1947)
- “Vasile Alecsandri” (1965)
- “Viața lui Ion Creangă” (1938)
- “Viața lui Mihai Eminescu” (1932)
Poezie
- “Lauda lucrurilor” (1963)
- “Poesii” (1937)
Proză
- “Bietul Ioanide” (1953)
- “Cartea nunții”(1933)
- “Enigma Otiliei” (1938)
- “Scrinul negru” (1965)
- “Trei nuvele” (1949)
Studii de estetică și literatură universală
- “Impresii asupra literaturii spaniole” (1946)
- “Principii de estetică” (1939)
- “Scriitori străini” (1967)
- “Sensul clasicismului” (1946)
- “Studii și conferințe” (1956)
- “Ulysse” (1967)
Teatru
- “Ludovic al XIX-lea” (1964)
- “Șun, mit mongol sau Calea neturburată” (1940)
- “Teatru” (1965)
Opere incluse în programa pentru Bacalaureat scrise de George Călinescu
- “Enigma Otiliei”
- “Bietul Ioanide”