George Coșbuc, născut pe 20 septembrie 1866 în Hordou (acum Coșbuc), Transilvania, și decedat pe 9 mai 1918 în București, este o figură emblematică a literaturii române, cunoscut pentru poezia sa care celebrează viața rurală, datinile populare și eroismul istoric al poporului român.
Fiind al optulea dintre cei 14 copii ai preotului greco-catolic Sebastian Coșbuc, poetul a crescut într-un mediu care a favorizat dezvoltarea interesului său pentru literatură și folclor.
Educația sa timpurie în satul natal și la Gimnaziul Fundațional din Năsăud i-a permis să vină în contact cu literatura română și universală, punând bazele pasiunii sale pentru scris. Studiile liceale i-au dezvăluit talentul literar, profesorii săi încurajându-l să urmeze această cale.
În adolescență, Coșbuc a publicat prima sa poezie și a devenit membru al societății de lectură a elevilor, unde primele sale încurajări literare l-au determinat să publice în diverse periodice ardelenesti.
Activitatea literară a lui Coșbuc a fost marcantă și diversificată. A debutat cu opera „Filosofii și plugarii” sub pseudonimul C. Boșcu și a devenit cunoscut pentru volumele sale precum „Nunta Zamfirei”, „Moartea lui Fulger„, și „Noi vrem pământ”, precum și pentru traducerea completă a „Divinei Comedii” a lui Dante.
Coșbuc s-a distins prin capacitatea sa de a îmbina lirismul cu teme profund umane, reflectând viața, tradițiile și aspirațiile țăranului român. A fost membru titular al Academiei Române din 1916, recunoaștere a contribuției sale deosebite la cultura românească.
Pe lângă poezie, George Coșbuc a fost activ în jurnalism, colaborând cu reviste importante ale timpului și exprimându-se în chestiuni sociale și politice.
Pasiunea sa pentru traduceri i-a permis să aducă în limba română opere ale unor autori de renume, precum Shakespeare și Goethe, lărgind astfel orizontul cultural al cititorilor români.
Viața și opera lui George Coșbuc rămân o mărturie a dedicării sale neclintite față de literatură și cultura românească, fiind o sursă de inspirație pentru generațiile viitoare.
Moartea sa în 1918 a însemnat pierderea unui poet de o sensibilitate și un realism remarcabil, a cărui contribuție la literatura română este inestimabilă.