„Moartea lui Fulger” de George Coșbuc, o capodoperă a literaturii române, este o baladă cultă care ilustrează măiestria poetului în a îmbina elementele epice, dramatice și lirice pentru a crea o operă profundă și emoționantă.
George Coșbuc, recunoscut pentru reflectarea vieții satului românesc într-o manieră idealizată, abordează în această baladă teme universale precum moartea, sensul vieții, existența divină și egalitatea umană în fața morții, prin prisma unui eveniment trist: moartea eroică a unui tânăr pe nume Fulger în luptă.
Opera se desfășoară într-o serie de secvențe rituale, începând cu sosirea unui sol pe câmpul de luptă care aduce vestea morții lui Fulger, continuând cu reacția părinților la aflarea veștii, ritualul de înmormântare, durerea profundă a mamei, și culminând cu apariția unui bătrân sfetnic care oferă o revelație finală în fața morții.
Balada nu se concentrează doar pe evenimentele exterioare, ci și pe trăirile interioare ale personajelor, transformând povestea într-o meditație filosofică asupra vieții și morții.
Coșbuc folosește un limbaj metaforic bogat, caracterizat printr-o muzicalitate remarcabilă și o îmbinare de forme literare variate, cum ar fi epopeea, tragedia, oda, elegia, și bocetul, pentru a exprima emoția profundă și reflexiile filosofice.
Durerea părinților și mai ales a mamei este descrisă în termeni care ating dimensiuni cosmice, iar suferința reginei este hiperbolizată pentru a sublinia fragilitatea existenței umane și neputința în fața morții.
Interesant este modul în care Coșbuc își transmite gândurile și sentimentele prin intermediul personajelor, o tehnică numită „lirica rolurilor” sau „lirica măștilor”, care permite o poezie obiectivă prin care autorul se contopește cu personajele baladei.
Prin acest prisma, „Moartea lui Fulger” devine nu doar o poveste despre un erou căzut, ci și un vehicul pentru ideile și emoțiile poetului.
Structura baladei, alcătuită din 40 de strofe ce alternează între versuri de 8 și 4 silabe, creează un ritm care intensifică emoția și gravitatea subiectului. Coșbuc explorează ritualul înmormântării într-un mod ce reflectă credințele și practicile populare românești, oferind o perspectivă asupra viziunii tradiționale asupra morții ca o călătorie lungă și necesară spre lumea de dincolo.
În esență, „Moartea lui Fulger” este o operă literară complexă, ce abordează cu profunzime și sensibilitate tema universală a morții, reflectând în același timp cultura și spiritualitatea românească.
Coșbuc reușește să creeze o operă ce rămâne relevantă și emoționantă, prin capacitatea sa de a vorbi despre cele mai profunde temeri și speranțe ale umanității
Citește și: Moartea lui Fulger – comentariu