Comentariu Literar MOARTEA LUI FULGER de George Coșbuc
Introducere
George Coșbuc, unul dintre cei mai reprezentativi poeți români, a oferit prin creațiile sale o imagine lirică profundă a vieții satului și a țăranului român transilvănean de la sfârșitul secolului al XIX-lea.
Criticii literari l-au considerat un poet al țărănimii, reușind să surprindă sentimentele omului simplu și să prezinte universul spiritual al satului ardelenesc într-o manieră idealizată și optimistă.
Contextul literar
Poezia ultimului deceniu al secolului al XIX-lea a fost profund influențată de creația lui Mihai Eminescu.
Apariția poeților ardeleni, precum George Coșbuc, a adus o nouă tonalitate în lirica românească, accentuând teme precum satul românesc, suferința celor mulți și peisajele solare.
Lucrările lor nu se încadrează într-un nou curent literar, ci mai degrabă reflectă o continuare a romantismului și clasicismului.
Opera și autorul
George Coșbuc a acordat o atenție deosebită temelor care cuprind evenimentele majore din viața satului, ilustrate exemplar în baladele sale, dintre care „Moartea lui Fulger” se remarcă prin modul în care prezintă ritualul înmormântării.
Caracteristici ale operei
„Moartea lui Fulger” este o baladă ce prezintă ceremonialul funebru într-un mod liric și profund.
Coșbuc folosește tehnica „liricii rolurilor” pentru a-și exprima gândurile și sentimentele prin intermediul personajelor.
Subiectul baladei se axează pe momentele ritualice ale înmormântării, exprimând sentimentele de durere și acceptare a morții.
Structura și versificația
Opera este structurată în 40 de strofe, fiecare strofă conținând 5 versuri de câte 8 silabe și un vers scurt de 4 silabe. Stilul este grav și solemn, iar subiectul este prezentat într-un mod ce transcende timpul istoric.
Citește și: Moarte lui Fulger – rezumat
Conținutul poeziei și elementele artistice
Poezia începe cu vestea morții lui Fulger, un erou căzut pe câmpul de luptă. Regretul și durerea părinților sunt exprimate în modul unui bocet popular.
Suferința mamei este deosebit de intensă, ilustrată prin imaginea părului alb și a hainelor rupte în semn de doliu.
Timpul și spațiul
Acțiunea se desfășoară într-un timp nedefinit, într-un cadru ce amintește de lumea veche, plină de tradiții și obiceiuri legate de viață și moarte.
Personajele
Personajele principale sunt Fulger, mama și tatăl său, precum și sfetnicul bătrân. Fiecare personaj reflectă o altă fațetă a reacției umane în fața morții: durerea, neputința, resemnarea.
Stilul poetului și elementele artistice
George Coșbuc adoptă în „Moartea lui Fulger” un stil caracterizat de expresivitate și simplitate.
Elementele artistice, precum metaforele, simbolurile și comparațiile, sunt folosite pentru a accentua emoția și profunditatea temei.
Imaginile artistice, cum ar fi „corbii croncănind” sau „părul alb al mamei”, contribuie la crearea unei atmosfere dramatice și intense.
Perspective narative și relația autor-eul liric
În baladă, Coșbuc folosește o perspectivă narativă obiectivă, transmițând sentimentele prin intermediul personajelor.
Relația dintre autor și eul liric este una de identificare parțială, autorul își exprimă viziunea asupra vieții și morții prin vocea personajelor.
Viziunea poetului despre lume și viață
Coșbuc prezintă moartea nu doar ca un sfârșit inevitabil, ci și ca o tranziție spre o altă existență.
Balada reflectă viziunea poetului asupra vieții ca un ciclu nesfârșit, unde moartea reprezintă doar o etapă.
Critica literară
Criticii literari au apreciat balada pentru modul în care îmbină tradițiile folclorice cu o perspectivă filozofică asupra vieții și morții.
George Călinescu a remarcat în special „inutilitatea reacțiunilor personale în fața rotirii lumii”, subliniind sensurile filozofice ale operei.
Opinie personală
Personal, consider „Moartea lui Fulger” o operă profundă care reușește să transmită emoții intense și să ofere o perspectivă înțeleaptă asupra vieții și morții.
Stilul poetic al lui Coșbuc, combinat cu tematica profund umană, face din această baladă o operă memorabilă și semnificativă în literatura română.
Concluzie
În concluzie, balada „Moartea lui Fulger” aparține genului liric epic datorită structurii sale narative și a prezenței unui lirism profund.
Opera lui George Coșbuc se distinge prin modul în care abordează temele vieții și morții, oferind o viziune filozofică și emoțională asupra acestor aspecte universale ale existenței umane.
Această operă rămâne relevantă și astăzi pentru modul său unic de a explora condiția umană.