Iona – rezumat pe tablouri
Piesa „Iona” scrisă de Marin Sorescu este alcătuită din patru tablouri care alternează între exterior (I și IV) și interior (II și III).
Personajul central, Iona, este un pescar pasionat, simbolizând omul în fața mării imense, un loc ce sugerează libertate, aspirație, iluzie și o deschidere spre orizontul nelimitat.
În Tabloul I, îl vedem pe Iona ca un pescar ghinionist, care, deși își dorește să prindă pestele cel mare, se confruntă doar cu eșecuri.
Frustrat, el își poartă întotdeauna un acvariu pentru a pescui peștișori deja prinși, în momentele când „e lată rău”.
Iona se simte ratat și încearcă să se regăsească strigându-se pe sine, dar descoperă că nu mai are nici măcar ecoul.
Monologul său reflectă asupra vieții și morții, într-un univers pustiu și lipsit de ecou, unde mare bogată de pești pare a fi o ironie amară.
Într-un moment de iluzie, crezând că a prins ceva, Iona trage năvodul doar pentru a descoperi că era doar umbra unui nor. Dezamăgit, el contemplă ideea de a deveni un „pescar de nori”, o metaforă a iluziei și zădărniciei.
Marea, plină de nade frumos colorate, simbolizează capcanele și tentațiile vieții, atrăgătoare dar periculoase.
În finalul acestui tablou, Iona este înghițit de un peste uriaș, o metaforă pentru viață însăși, unde strigătul său după ajutor rămâne fără ecou, marcând începutul unei călătorii solitare.
Tabloul II se desfășoară în interiorul primului peste care l-a înghițit pe Iona. Aici, în întuneric, Iona reflectă asupra sfârșitului său apropiat și vorbește mult, folosind logosul ca expresie a supraviețuirii.
Monologul său cuprinde diverse idei existențiale, cum ar fi întrebări despre viață, moarte și semnificația libertății umane.
Își amintește de povestea chitului, dar este preocupat mai mult de realitatea sa actuală. În acest tablou, găsește un cuțit, un simbol al libertății de acțiune, și reflectă asupra ideii de suicid.
Totuși, în final, visează la construirea unei bănci de lemn în mijlocul mării, un loc de refugiu și liniște sufletească.
Tabloul III se petrece în interiorul unui al doilea peste, care l-a înghițit pe primul. Aici, Iona meditează asupra ciclicității vieții și morții, și a condiției umane.
Întâlnește doi figuranți care poartă pe spate câte o bârnă, simbolizând povara destinului și inutilitatea eforturilor lor. În acest tablou, Iona își pierde cuțitul și se imaginează ca o unghie puternică, gândindu-se cum să scape din această captivitate.
În Tabloul IV, Iona apare în gura ultimului peste spintecat. Respiră un aer nou și începe să strige după ajutor, întâlnindu-i din nou pe cei doi pescari cu bârne.
Meditează asupra limitelor omenești și a relației dintre om și divinitate, fără speranța unei înălțări. Reflectă asupra vieții sale, își amintește numele și realizează că viața pe care a trăit-o până acum a fost plină de greșeli, dar este hotărât să înceapă din nou.
Piesa se încheie cu Iona găsind soluția de a se elibera din propria captivitate prin spintecarea propriei burți, un gest simbolic ce sugerează regăsirea sinelui și o nouă început.
Finalul piesei simbolizează speranța și lumina, ca o împăcare între individ și umanitate, oferind o perspectivă de salvare prin cunoașterea de sine și purificarea spiritului.
Acesta este rezumatul piesei „Iona”, o dramă profundă despre condiția umană, libertate, destin și căutarea sinelui.
Citește și: Iona – Comentariu Bac