„Istorisirea Zahariei fântânarul” este cea de-a noua, și ultima povestire din volumul „Hanu Ancuței”, scris de Mihail Sadoveanu.
Istorisirea Zahariei Fântânarul – rezumat de nota 10
Povestea pe care o avem aici e ca o călătorie într-un trecut îndepărtat, într-o lume unde cuvintele și întâmplările țes împreună povești care mai de care mai fascinante.
„Istorisirea Zahariei fântânarul” e ultima perluță dintr-un colier de povești adunat în volumul „Hanu Ancuței”, scris de Mihail Sadoveanu și apărut pentru prima oară în 1928. În această colecție, fiecare poveste e ca o fereastră spre sufletul și tradițiile oamenilor din Moldova de demult.
În această poveste, suntem la han, un loc de popas unde oamenii se adună să-și împărtășească istoriile.
Aici, Lița Salomia, o tânără cu păreri tari, își exprimă nemulțumirea față de atenția pe care ceilalți i-o acordă unui bătrân orb și sărac, pe care îl consideră nedemn de luat în serios.
În schimb, ea îndreaptă atenția tuturor spre Zaharia, un bătrân cunoscut ca fântânar, pe care îl îndeamnă să le povestească despre o întâmplare remarcabilă din trecutul său.
Zaharia, deși pare retras și înclinat către băutură, este deținătorul unei povești cu adevărat valoroase. El fusese chemat în tinerețe de boierul Dimachi Mârza pentru a găsi cel mai bun loc unde să sape o fântână pentru o vânătoare domnească.
Cu ajutorul unei cumpăne magice, moștenită de la strămoșii săi, tot fântânari de meserie, Zaharia descoperă unde se află apa ascunsă sub pământ.
Această cumpănă, descrisă ca fiind făcută din lemn vechi și având o putere aproape magică, îi ghidează mâna și inima în alegerea locului perfect pentru fântână.
Povestea se îngroașă când la vânătoarea domnească, Zaharia trebuie să întâmpine pe domnitor cu apă rece din fântâna pe care tocmai o săpase.
În drum spre acolo, el dă peste fiica boierului, care îi mărturisește dragostea ei interzisă pentru Ilieș Ursachi și planul ei disperat de a-și lua viața din cauza acestei iubiri neîmpărtășite de tatăl ei.
Într-un final emoționant, Zaharia, folosindu-și cumpăna magică, nu doar că găsește locul unde se ascundeau cei doi îndrăgostiți, dar ajută și la împăcarea dintre tânără și tatăl ei, ducând la un final fericit în care domnitorul și doamna sa îi cunună pe tineri.
În încheiere, la han, atmosfera se schimbă brusc când Lița Salomia rostește un descântec pentru a alunga un presupus demon.
Comisul Ioniță, afectat de băutură, își arată afecțiunea neașteptată față de căpitanul Neculai, creând un moment de umor și surpriză.
Prin această poveste, Sadoveanu nu doar că ne poartă într-o lume plină de magie, tradiție și emoție, dar ne și arată cât de valoroasă este cultura moldovenească, supraviețuind timpului și influențelor externe.
Este o lecție despre importanța păstrării autenticității și a tradițiilor, despre cum poveștile și credințele străbune continuă să modeleze viețile și destinele oamenilor.
Istorisirea Zahariei Fântânarul – rezumat pe scurt
Povestea „Istorisirea Zahariei Fântânarul” din cartea „Hanu Ancuţei” scrisă de Mihail Sadoveanu, explorează viața și experiențele lui Zaharia Fântânarul, un personaj cu o înțelepciune aparte și abilități neobișnuite de observație.
În această poveste, Zaharia Fântânarul își desfășoară meseria într-o poieniță unde ajunge o vânătoare domnească.
Vodă (Domnul) este introdus la fântâna lui Zaharia de către naratorul poveștii, iar Vodă este plăcut surprins de calitatea apei. Zaharia descoperă doi tineri ascunși în colibă, care sunt îndrăgostiți, dar fugiseră din cauza unor dificultăți.
Vodă, împreună cu alți boieri, descoperă tinerii în colibă și decide să-i ajute, devenind nași de cununie pentru aceștia.
Evenimentele acestei zile transformă vânătoarea domnească într-o sărbătoare de nuntă, iar Zaharia Fântânarul este lăudat pentru înțelepciunea și ajutorul său neașteptat.
Vodă și ceilalți participanți la vânătoare sunt uimiți și încântați de modul în care Zaharia a gestionat situația, demonstrând o înțelepciune și o înțelegere profundă a naturii umane și a circumstanțelor vieții.
Acest rezumat scoate în evidență modul în care Zaharia Fântânarul, printr-o combinație de înțelepciune tradițională și observație acută, contribuie la crearea unui final fericit pentru tinerii îndrăgostiți, subliniind totodată și valorile comunității în care trăiește.
Povestea ilustrează armonia și înțelepciunea ce pot fi găsite într-o societate tradițională, unde valorile și respectul pentru oameni și natură joacă un rol central.