Liviu Rebreanu – viața și operele dramaturgului Român

Liviu Rebreanu – biografie pe scurt

Introducere

Liviu Rebreanu (1885-1944) a fost un renumit prozator și dramaturg român, membru al Academiei Române.

Este cunoscut pentru introducerea romanului modern în literatura română, fiind unul dintre cei mai importanți scriitori români din secolul XX.

Operele sale de seamă sunt „Ion” și „Răscoala”.

Copilăria și Primii Ani

Născut în Târlișua, Rebreanu a fost primul din cei 14 copii ai învățătorului Vasile Rebreanu. Familia sa s-a mutat în Maieru în 1889, unde Rebreanu a trăit „cele mai frumoase și fericite zile ale vieții” sale.

A început să scrie de tânăr, folosind experiențele din copilărie pentru a ilustra oamenii și locurile natale în operele sale.

Educație

Rebreanu a urmat școala primară în 1891 și Gimnaziul Grăniceresc din Năsăud în 1895. A fost transferat la școala de băieți din Bistrița în 1897, unde a studiat în limba maghiară.

În 1900, a început să frecventeze Școala Reală Superioară de Honvezi din Sopron. Mai târziu, a urmat Academia militară „Ludoviceum” din Budapesta ca bursier al statului austro-ungar.

Cariera Militară

În 1906, Rebreanu a fost repartizat ca sublocotenent în armata austro-ungară.

După 17 luni, a fost demis pentru „gestiune nepricepută a bugetului popotei ofițerilor”. În 1908, a demisionat din armată și s-a întors în Prislopul Năsăudului.

Debutul în Literatură

La 1 noiembrie 1908, Rebreanu a debutat în presa românească cu nuvela „Codrea”. În 1909, a participat la serbările Astrei de la Sibiu și s-a stabilit la București, unde a participat la cenaclul lui Mihail Dragomirescu.

Detenția

În 1910, Rebreanu a fost arestat la cererea guvernului budapestan și deținut la Văcărești.

După o perioadă, a fost transferat la închisoarea din Gyula, unde a scris „Golanii” și a început să traducă volumul de povestiri „Lelki kalandok”.

Eliberarea și începutul carierei

Pe 16 august 1910, protagonistul a fost eliberat din închisoare, după ce Curtea de Apel a considerat că delictul a fost ispășit.

Ulterior, s-a angajat ca ajutor de notar în Măgura Ilvei și Nimigea. A primit vestea că piesa sa, Osânda, va fi pusă în citire, dar a fost în cele din urmă respinsă.

Greutățile financiare

În toamna anului 1910, protagonistul se afla într-o situație financiară precară. Acesta a mărturisit că se simțea nesigur pe capacitățile sale de a folosi corect limba literară română.

Interacțiunea cu literații români

Primul contact cu literații români l-a avut cu prilejul unui congres al Astrei la Sibiu.

Ulterior, s-a mutat la București, unde a întâmpinat dificultăți financiare, dar a început să interacționeze cu scriitorii de seamă ai vremii.

Contribuția la presă și teatru

A fost angajat la publicația „Ordinea”, și a debutat în București, în revista Convorbiri critice. În 1911, s-a dedicat teatrului și a avut îndeletniciri diverse, de la întocmirea repertoriului la reclama publicitară.

În iunie 1911, a fost numit secretar literar la Teatrul Național din Craiova.

Căsătoria și problemele financiare

Pe 19 ianuarie 1912, protagonistul s-a căsătorit cu actrița Ștefana (Fanny) Rădulescu. El a descris starea materială precară a tinerei sale familii într-o scrisoare adresată lui Constantin Șaban-Făgețel. În mai 1912, după ce soția sa a fost concediată de la Teatrul Național din Craiova, au plecat la București.

Participarea la Primul Război Mondial

Pe 27 august 1916, România a declarat război Austro-Ungariei. Protagonistul, fiind fost ofițer, s-a oferit voluntar, dar cererea sa nu a fost aprobată. În decembrie 1916, a fost nevoit să fugă, dar a continuat să scrie la romanul Ion. În primăvara anului 1918, a fost arestat și apoi a reușit să fugă.

În decembrie 1929, protagonistul a fost numit director al Teatrului Național din București,

Retragerea și decesul

Pe data de 4 aprilie 1944, Liviu Rebreanu, suferind de o boală gravă, s-a retras în localitatea Valea Mare din județul Argeș, fără a mai avea ocazia să viziteze din nou Bucureștiul. Un examen radiologic efectuat în ianuarie a indicat prezența unei umbre suspecte la nivelul plămânului drept.

La 7 iulie, în propriul său jurnal, Rebreanu a scris: „Există posibilități reduse de supraviețuire, având în vedere vârsta mea, chistul de la plămânul drept, emfizemul pulmonar cronic și bronșita cronică.”

Pe data de 1 septembrie 1944, la Valea Mare, Liviu Rebreanu, s-a stins din viață la vârsta de 59 de ani. După câteva luni, trupul său a fost exhumat și apoi înmormântat din nou la Cimitirul Bellu din București.

Opere celebre scrise de Liviu Rebreanu

Acestea sunt lucrările semnificative ale lui Liviu Rebreanu, un important scriitor și dramaturg român.

Nuvele

• „Catastrofa” (1921)
• „Norocul” (1921)
• „Cuibul visurilor” (1927)
• „Cântecul lebedei” (1927)
• „Ițic Ștrul, dezertor” (1932)
• „Golanii”

Romane sociale

• „Ion” (1920)
• „Crăișorul” (1929)
• „Răscoala” (1932)
• „Gorila” (1938)

Romane psihologice

• „Pădurea spânzuraților” (1922)
• „Adam și Eva” (1925)
• „Ciuleandra” (1927)
• „Jar” (1934)

Romane polițiste

• „Amândoi” (1940)

Teatru

• „Cadrilul” (1919)
• „Plicul” (1923)
• „Apostolii” (1926)

Opere de Liviu Rebreanu incluse în programa de Bacalaureat

• “Ion” – comentariu bac / Caracterizare „Ion”
• “Pădurea spânzuraților” – roman de analiză psihologică.