„Moș Ion Roată și Unirea” de Ion Creangă. Această poveste e nu doar o bucată de literatură, ci și o fereastră deschisă spre istoria și societatea românească de pe vremea aceea.
Să ne imaginăm scena: suntem în 1857, în Iași. E o vreme de mari schimbări, se coace Unirea, un moment crucial în istoria românilor. Boierii moldoveni, care erau mai deschiși la minte, gen Costache Hurmuzachi, Mihail Kogălniceanu și alții, au zis că e momentul să-i aducă și pe țărani în discuție.
Și nu orice țărani, ci fruntașii, câte unul din fiecare județ. Ideea era să-i facă și pe ei părtași la acest mare eveniment național.
Când au ajuns țăranii în Iași, boierii i-au întâmpinat cu o surpriză: i-au îmbrăcat frumos, cu haine noi, lucru care pe țărani i-a lăsat cu gura căscată. Au fost și momente amuzante, cu siguranță, când țăranii se uitau la noile lor țoale și se minunau de schimbare.
Apoi vine partea cu discuțiile. Unul dintre boieri începe să le vorbească țăranilor, întrebându-i dacă știu de ce sunt acolo. Răspunsul țăranilor e timid, un fel de „O să știm dacă ne spui tu, boierule”.
Boierul le explică pe îndelete despre Unire, cum Moldova și Valahia sunt ca două surori creștine și cum trebuie să se unească pentru binele tuturor românilor. Și aici e frumos cum boierul face apel la sentimentul de unitate, vorbind despre religie, obiceiuri, limba comună, chiar și hainele asemănătoare.
Dar, cum se întâmplă adesea, lucrurile nu sunt chiar așa simple. Moș Ion Roată, unul dintre țărani, iese în față și spune direct: „Eu tot n-am înțeles”.
Și asta e partea mișto, căci moș Ion Roată e genul acela de om care nu se mulțumește cu vorbe mari și discursuri pompoase. El vrea să vadă și partea practică, reală a lucrurilor.
Pentru a-i explica mai bine, boierul îi pune pe țărani să mute un bolovan mare. Singur, Moș Roată nu poate, dar împreună cu ceilalți, reușesc. Boierul folosește asta ca o metaforă pentru Unire, spunând că împreună, putem muta și cele mai mari greutăți.
Dar Moș Roată are o replică genială. El observă că, deși boierul vorbește despre egalitate și efort comun, în practică, țăranii sunt cei care cară greul, în timp ce boierii doar dau ordine. Și asta e o observație tare pătrunzătoare despre diferențele de clasă și rolul fiecăruia în societate.
La final, țăranii încep să se întrebe dacă nu cumva moș Ion Roată are dreptate. Boierul rămâne fără cuvinte, ceea ce e un fel de victorie tacită pentru Moș Roată.
Ce e interesant la povestea asta e că Ion Creangă nu doar că ne spune o poveste istorică, ci ne și arată cum gândea lumea pe atunci.
Prin Moș Ion Roată, el scoate în evidență importanța gândirii critice și a întrebărilor incomode. Plus că povestea e și un fel de critică la adresa diferențelor sociale și a modului în care elitele folosesc poporul pentru propriile lor scopuri.
În concluzie, „Moș Ion Roată și Unirea” e mai mult decât o poveste, e o lecție de istorie, sociologie și filosofie, toate împachetate într-un mod accesibil și captivant. Creangă nu doar că ne povestește ceva, ci ne și face să gândim, să ne punem întrebări și să privim critic la lumea din jurul nostru.
Lasă un răspuns