Nicolae Filimon, prozator, scriitor de nuvele și primul critic muzical român, este autorul cunoscutului roman realist din literatura română, „Ciocoii vechi și noi„.
Născut pe 6 septembrie 1819 în București, într-o familie de preoți, viața și opera sa reflectă tranziția tumultuoasă a societății românești din perioada sa.
Copilăria lui Filimon a fost marcată de educația muzicală și religioasă primită în cadrul familiei și la biserica unde tatăl său era paroh.
Pierderea timpurie a tatălui său, Mihai Filimon, în 1830, în urma unei epidemii de ciumă, a fost un moment definitoriu în viața sa, determinându-l să urmeze un drum profesional diversificat, de la muzician și corist la biserica Enei, la funcționar public și scriitor.
Educația sa a fost una eclectică, îmbinând studiul muzicii cu cel al literaturii și al limbilor străine, dobândind o cultură vastă care i-a permis să devină un critic muzical și literar respectat.
A lucrat ca epitrop al bisericii Enei, iar mai târziu în cadrul Departamentului Credinței, unde a fost promovat până la rangul de pitar, o poziție de prestigiu în acea vreme.
Debutul său literar a avut loc în 1857, când a început să publice foiletoane și cronici muzicale în ziarul „Naționalul”. Experiențele sale de călătorie în Europa, precum și activitatea sa ca publicist, au constituit baza pentru numeroasele sale scrieri, inclusiv pentru lucrarea „Excursiuni în Germania meridională”.
Opera sa cea mai cunoscută, „Ciocoii vechi și noi”, a fost publicată în mai multe numere ale revistei „Revista română” în 1862, urmând să apară în volum un an mai târziu.
Romanul oferă o critică aspră a societății românești de la începutul secolului XIX, prezentând ascensiunea socială a lui Dinu Păturică, un personaj emblematic pentru tipul parvenitului în literatura română.
Pe lângă romanul său de succes, Nicolae Filimon a contribuit la cultura și literatura română prin numeroasele sale traduceri, studii despre folclor și articole critice muzicale și dramatice.
A colaborat la diverse publicații importante ale timpului, precum „Independența”, „Țăranul român”, și „Buciumul”, explorând teme diverse, de la critică teatrală la povestiri folclorice.
Viața lui Nicolae Filimon s-a încheiat prematur, pe 19 martie 1865, când a decedat din cauza tuberculozei.
A fost înmormântat la Cimitirul Bellu din București, lăsând în urma sa o operă literară și culturală deosebit de valoroasă.
Moștenirea sa literară, în special prin „Ciocoii vechi și noi”, a avut un impact semnificativ asupra dezvoltării romanului românesc modern, stabilindu-l ca pe unul dintre pionierii realismului în literatura română
Alte opere literare scrise de Nicolae Filimon includ: