Orb sărac – rezumat

„Orb sărac” este cea de-a opta povestire inclusă în volumul intitulat „Hanu Ancuței”, scris de Mihail Sadoveanu.

Orb sărac – rezumat de nota 10

„Orb sărac” este o poveste care se întâmplă într-un loc numit Hanu Ancuței, un fel de casă mare și primitoare unde oamenii se adunau să povestească și să petreacă timp împreună.

Această poveste face parte dintr-un grup de nouă povești, toate adunate într-o carte scrisă de Mihail Sadoveanu, care a fost publicată pentru prima oară în 1928.

Povestea aceasta, ca și celelalte, este specială pentru că ne arată imagini, trăiri și întâmplări din viața oamenilor de demult, prin cuvintele și ochii personajelor sale.

Orb sărac - rezumat

În povestea „Orb sărac”, se spune despre o bătrânică și un bătrân care merg împreună spre Hanu Ancuței. Bătrânul este orb, iar femeia îl ghidează. Într-o zi, un om numit Comisul Ioniță vrea să le spună celorlalți o poveste și, pentru a face atmosfera mai plăcută, bătrânul orb începe să cânte la cimpoi, o baladă veche numită „Miorița”.

Toți cei din han sunt mișcați de cântecul lui și, după aceea, bătrânul începe să povestească de ce a ales tocmai această baladă. El spune că a învățat-o de mic, de la niște ciobani, care i-au cerut să nu uite niciodată balada și să o cânte ori de câte ori are ocazia.

După ce pleacă de la ciobani, bătrânul orb întâlnește un calic, Ierofei, cu care călătorește prin lume, învățând și alte cântece triste. După moartea lui Ierofei, bătrânul se împrietenește cu alți oameni și călătorește chiar și până într-un loc unde se vorbea tătărăște.

Însă, dorul de casă îl face să se întoarcă în Moldova, în satul său natal, unde află că nimeni din familia sa nu mai trăiește. Aude despre Hanul Ancuței și decide să meargă acolo, amintindu-și că fusese acolo cu mulți ani în urmă.

Motivul pentru care bătrânul orb voia să meargă la han era legat de o minune despre care auzise când era copil, legată de sfânta Paraschiva.

În trecut, niște oameni săraci s-au rugat la moaștele sfintei pentru ajutor împotriva unui domnitor lacom, Duca-Vodă, care punea biruri grele pe oameni.

Ca răspuns la rugăciunile lor, a venit un viscol care a adus cu el un demon ce l-a speriat pe Duca-Vodă, făcându-l să fugă, dar până la urmă a fost prins și pedepsit de niște tâlhari.

La finalul poveștii, Ancuța, gazda hanului, își amintește că și ea auzise povestea bătrânului orb de la mama sa și îl recunoaște pe bătrân ca fiind „unul Constandin”, un om care se rătăcise prin lume. Ancuța îl primește cu drag și îi oferă mâncare, arătându-și respectul și afecțiunea față de el.

Povestea „Orb sărac” este o călătorie prin timp, care ne arată importanța tradițiilor, a cântecelor vechi și a legăturii dintre oameni, indiferent de greutățile prin care trec. Este o poveste despre cum muzica și poveștile ne pot uni, ne pot face să simțim și să ne amintim de unde venim.

Orb sărac – rezumat pe scurt

Povestea „Orb sărac” din cartea „Hanu Ancuței” de Mihail Sadoveanu aduce în prim plan figura unui bătrân orb, care, împreună cu o femeie, ajunge la han, unde sunt întâmpinați de comisul Ioniță.

Personajul principal, bătrânul orb, îi încântă pe cei prezenți cu muzica sa pe cimpoi, interpretând balada „Miorița”.

De asemenea, povestește despre viața sa plină de greutăți, inclusiv despre moartea tovarășului său Ierofei și despre pierderea familiei sale​.

Orb sărac - rezumat

La începutul narațiunii, se descrie sosirea orbului și a femeii la han, atrași de mirosul fripturii și de glasurile de la han.

Femeia mergea înainte, iar orbul, puțin mai în spate, era ghidat de ea, având sub braț un cimpoi​.

Comisul Ioniță îl invită pe orb să cânte din cimpoi pentru a anima atmosfera, iar muzica bătrânului îi mișcă pe toți cei prezenți la han.

În acel moment, orbul începe să le povestească despre viața sa, împărtășindu-le celor prezenți experiențele sale dificile și emoționante.

Povestea are un caracter evocativ și reflectă elemente ale tradiției populare românești, cum ar fi interpretarea baladei „Miorița” și atmosfera caldă și umană a hanului, unde oamenii se adună pentru a împărtăși povești și a trăi momente de comuniune, chiar și în fața suferinței și a greutăților vieții.


Categorii:
error: