Popa Tanda este o nuvelă realistă scrisă de Ioan Slavici.
Popa Tanda – rezumat pe capitole
Capitolul 1
În inima satului Butuceni trăiește Trandafir, fiul dascălului Pintilie. Ajuns popă în Sărăceni, Trandafir este cunoscut drept un om cu suflet bun, educație și pricepere în treburile casnice. În tinerețe, a luptat să învețe la diverse școli și, astfel, a devenit preot în Butuceni, o localitate bogată și înfloritoare.
Deși era un om de calitate, Popa Trandafir se remarca prin sinceritatea sa, atât în relația cu sătenii, cât și în fața protopopului. Această deschidere l-a făcut să fie transferat în Sărăceni după doar doi ani petrecuți în Butuceni. Sărăceni era un sat izolat, situat într-o zonă montană neprielnică pentru agricultură, ceea ce a dus la lenevirea sătenilor și, implicit, la sărăcie.
Biserica din vârful satului fusese demult uitată, iar niciun preot nu rezistase acolo mai mult de trei zile. Cu hotărâre, Popa Trandafir decide să schimbe atitudinea sărăcenilor și începe să le vorbească despre necesitatea muncii și efortului pentru a ieși din sărăcie.
În ciuda eforturilor sale și a sfaturilor oferite în primele duminici, biserica rămâne golită, iar oamenii par să nu reacționeze la îndemnurile sale. Fără a renunța, Popa Tanda începe să meargă prin sat pentru a-i încuraja pe săteni să muncească, dar rezistența rămâne puternică.
Capitolul 2
Conștient că slujba sa nu aduce venituri suficiente și că zestrea soției sale este pe terminate, Popa Tanda decide să se implice în construirea și îmbunătățirea casei lor. El pune temelii noi, ridică un acoperiș solid și construiește un gard cu portiță. Acest efort este întâmpinat cu bucurie de soția sa, iar primele încercări în grădină aduc rezultate promițătoare.
Cu ultima parte din zestrea soției, Popa Tanda cumpără un cal și un car, construind un grajd pentru animal. În acest timp, el își folosește abilitățile pentru a crea lesuri, pe care le vinde la târg. În scurt timp, lucrul acesta devine o afacere prosperă, iar familia sa beneficiază de o viață mai bună.
Chiar și cu reușita sa, Popa Tanda nu este lipsit de critici și bârfe din partea sătenilor, care spun că este „omul dracului”. Însă, cu hotărâre și ambiție, el continuă să muncească și să investească în viitorul său.
Capitolul 3
Cu trecerea anilor, Sărăceni se schimbă radical. Datorită eforturilor constante ale lui Popa Tanda și a exemplului său, satul devine un loc mândru și plin de hărnicie. Popa Trandafir, devenit acum bunic și cuscrul lui Marcu, rămâne la fel de vesel și harnic. Odată considerat „omul lui Dumnezeu”, acum el este privit ca un exemplu de inspirație pentru comunitate.
În cele din urmă, lupta și determinarea lui Popa Tanda au schimbat nu doar destinul său, ci și al întregii comunități. Cu eforturile sale, el a reușit să îi motiveze pe săteni să lucreze pentru a-și îmbunătăți viața și a construit o comunitate mai solidară și înfloritoare.
Popa Tanda – rezumat pe scurt
Preotul Trandafir, un suflet marcat de cunoaștere, se stabilește în calitate de preot în localitatea natală, Butucani, un sat ce adăpostește oameni muncitori.
Cu toate acestea, se găsește nevoit să părăsească locul în mai puțin de doi ani, deoarece sinceritatea sa brută nu este întotdeauna apreciată de consăteni.
Liber să-și exprime gândurile, se mută în comunitatea Sărăceni, un sătuc tăinuit între munți, populat de oameni săraci și inactivi, iar biserica este o ruină.
Cu un dor arzător de a îmbunătăți situația, preotul Trandafir ține predici duminicale pentru sărăceni și împarte cu generozitate sfaturi.
Locuitorii rămân neschimbați în atitudinea lor, determinându-l pe părintele să apeleze la deriziuni și mustrări.
Oamenii se retrag de frica lui și îi acordă un nume nou, „Popa Tanda”. Ei se plâng la protopop, apoi la episcopie, cerând un preot nou pentru satul lor. În cele din urmă, episcopul îi recunoaște dreptatea preotului.
Impulsionat de forțele divine, părintele se dedică trup și suflet revitalizării comunității sărace. Își îndreaptă eforturile către propria gospodărie, renovând casa, înlocuind acoperișul, construind un gard nou și plantând diverse răsaduri.
Sărăcenii îi observă reședința și recolta luxuriantă, speculând că trebuie să fie ceva ocult la mijloc. Treptat, însă, aceștia îl urmează pe preot în îmbunătățirile sale, iar Sărăceni se transformă într-un sat înfloritor.
După mult timp, preotul Trandafir, acum bătrân, se bucură de compania nepoților în mijlocul unui sat prosper, unde localnicii îi roagă pentru binele său.