Predicatul verbal indică acțiunea sau starea subiectului, evidențiind ce realizează subiectul sau ce este comunicat despre acesta.
Este reprezentat de un verb care are un înțeles complet (verb predicativ), utilizat într-o formă personală sau printr-o expresie verbală.
Identificarea Predicatului Verbal
Întrebările predicatului verbal:
- Ce face?
- Ce se spune despre?
Exemplu: Copilul citește o carte. (citește – predicat verbal, verb predicativ; ce face copilul?)
Exemplu: Numai bagă de seamă la vorbele lui. (bagă de seamă – predicat verbal, locuțiune verbală)
Mijloace de exprimare
- Exemplu: Pasărea zboară spre înălțimi. (predicat verbal, verb la diateza activă)
- Exemplu: Copilul se gândește la examenul ce-l așteaptă. (predicat verbal, verb la diateza reflexivă)
- Exemplu: Copiii au făcut rost de cartea cerută. (predicat verbal, locuțiune verbală cu verbul la diateza activă)
- Exemplu: Profesorul a fost dus de nas de elevi. (predicat verbal, locuțiune verbală cu verbul la diateza pasivă)
În unele situații, verbe predicative la modul infinitiv pot avea funcții de predicat verbal, datorită intonației predicative și a valorii de imperativ.
Exemplu: A se agita înainte de folosire.
Verbele: a fi, a avea și a vrea
Verbul a fi
Verbul a fi este verb predicativ și formează predicat verbal atunci când este sinonim cu a se găsi, a se afla, a exista, a avea loc, a proveni, a se întâmpla, a se împlini, a costa, a merge, a hoinări, a călători, a dura și este la un mod personal.
- Exemplu: Copiii erau la școală. (se aflau)
- Exemplu: Azi a fost o zi de examene. (a avut loc)
Verbul a avea
Atunci când are sensurile a trebui și a poseda și se află la un mod personal, verbul a avea este predicat verbal.
- Exemplu: Eu am o carte.
- Exemplu: Avem de recuperat multe ore.
Verbul a vrea
Atunci când are sensul de a dori și se află la un mod personal, verbul a vrea este predicat verbal.
- Exemplu: Vrem note mari.
- Exemplu: Ar fi vrut să vină și ei.
Divergențe Academice
Există cercetători care nu fac distincție între predicatul verbal și celelalte tipuri de predicate, extinzând astfel domeniul predicatului verbal către adverbe, locuțiuni adverbiale predicative sau interjecții.
Recunoașterea predicatului verbal
Identificarea predicatului verbal, în special atunci când este exprimat prin verbul „a fi”, poate fi o provocare.
Iată cum ne descurcăm în această situație:
Exemplu:În curtea aceea este un câine.
Pași de urmat:
- Subliniem verbul: În curtea aceea este (P) un câine.
- Identificăm subiectul: Cine este? Răspuns: un câine (S).
- Identificăm predicatul: Ce se spune despre un câine? Răspuns: este (se află).
Predicatul Verbal Neexprimat sau Exprimat Parțial
În unele cazuri, predicatul verbal nu este exprimat, fiind subînțeles din context:
- Exemplu: Fetele aveau zâmbetul pe buze; băieții și ei.Observație: Predicatul din propoziția 2 este subînțeles din propoziția 1.
Acordul Predicatului Verbal cu Subiectul
Predicatul verbal se acordă cu subiectul în număr și persoană, sau în gen, număr și persoană dacă este exprimat prin verbe la diateza pasivă.
Topica
De regulă, predicatul verbal urmează subiectul, dar există excepții:
- Exemplu: Crivățul sufla cu putere. vs. Sufla cu putere crivățul.
Punctuația
Deși virgula nu se pune între subiect și predicat, există situații în care regulile se schimbă:
- Exemplu: George, dacă-l rogi, va veni.