Povestea „Punguţa cu doi bani” scrisă de Ion Creangă este un basm plin de umor și învățăminte, care redă perfect esența spiritului popular românesc. Hai să-ți povestesc mai pe larg și într-un stil informal această minunată poveste.
Erau odată, ca în toate basmele, un moșneag și o babă. Cei doi aveau fiecare câte un animal: baba o găină, iar moșneagul un cucoș. Găina babei era deosebită, oua de două ori pe zi, dar baba era atât de zgârcită încât nu împărțea deloc cu sărmanul moșneag.
Moșneagul, văzând cum baba se înfruptă zi de zi din ouăle gustoase, într-o zi își pierde răbdarea și o roagă pe babă să îi dea și lui câteva ouă.
Dar baba, așa cum era de așteptat de la o persoană zgârcită, îi răspunde sec: „Dacă vrei ouă, bate cucoșul tău să facă ouă”.
Moșneagul, deși știe că e o idee absurdă, decide să-și bată cucoșul de ciudă și de frustrare. Cucoșul, simțindu-se ofensat și nedreptățit, pleacă de acasă. Pe drum, întâlnește o punguță cu doi bani.
Se gândește că aceasta ar putea să-l ajute să se întoarcă acasă cu demnitate și o ia cu el. Dar soarta are alte planuri pentru cucoșul nostru.
Pe drumul spre casă, cucoșul se întâlnește cu o trăsură în care se afla un boier și câteva cucoane. Boierul, observând punguța în ghearele cucoșului, îi poruncește vezeteului să ia punguța.
Cucoșul, supărat, începe să urmărească trăsura strigând după banii săi. Boierul, înciudat, decide să scape de cucoș aruncându-l într-o fântână. Dar cucoșul nu se lasă: bea toată apa din fântână și scapă.
Boierul, acum și mai furios, încearcă să-l ardă pe cucoș într-un cuptor, dar cucoșul, plin de apă, stinge focul și scapă din nou. Apoi, boierul îl aruncă în haznaua lui plină de bani, sperând că astfel va scăpa de el.
Cucoșul însă înghite toți banii și se întoarce acasă la moșneag, bogat și mândru.
Moșneagul, uimit de schimbarea norocului său, primește cu bucurie comorile aduse de cucoș. Baba, văzând toate acestea, decide să-și bată și ea găina, sperând la un rezultat similar.
Dar, în loc de bogății, găina ouă o mărgică, iar baba, frustrată, o omoară.
Povestea se încheie cu moșneagul bogat și fericit, trăind în opulență, iar baba sărăcită și nefericită, pedepsită pentru zgârcenia și cruzimea ei. Cucoșul, eroul poveștii, este tratat ca un rege, purtat peste tot cu salbă de aur la gât și încălțat cu ciuboțele galbene.
Această poveste este o adevărată lecție despre generozitate, despre cum comportamentul nostru față de ceilalți ne poate schimba viața și despre cum uneori, cele mai neașteptate lucruri ne pot aduce fericire sau nefericire.
Ion Creangă, prin stilul său unic, plin de culoare și umor, ne-a lăsat o moștenire culturală prețioasă în această poveste.