„Regele Poloniei și Domnul Moldaviei” de Costache (Constantin) Negruzzi este o nuvelă istorică publicată inițial în revista „Albina românească” în 1839.
Povestea se concentrează pe evenimente dramatice din Europa de Nord și de Est la începutul secolului al XVIII-lea, ilustrând conflictul dintre Carol al XII-lea, regele Suediei, și Petru I, împăratul Rusiei.
Carol al XII-lea, cunoscut pentru campaniile sale militare agresive, își pierde influența după înfrângerea în bătălia de la Poltava, refugiindu-se rănit în Moldavia.
Nuvela prezintă și povestea lui Stanislav Leșcinski, un palatin polonez ales rege al Poloniei cu sprijinul lui Carol al XII-lea.
Acesta, împreună cu soția sa Carlota Opalinska, devine un personaj cheie în evenimentele tumultoase ale perioadei. După căderea lui Carol, Stanislav își pierde tronul și se retrage în Pomerania, încercând apoi să se reîntâlnească cu Carol.
În Moldavia, contextul politic este marcat de tulburări după prebegirea domnului Dimitrie Cantemir.
Nicolai Mavrocordat, noul domnitor, este descris ca un conducător abil, cunoscător al limbilor europene și un diplomat experimentat. Acesta îl găzduiește pe Stanislav Leșcinski, deghizat într-un ofițer francez, când acesta ajunge în Moldavia.
Relatarea se axează pe interacțiunea dintre Mavrocordat și Stanislav, dezvăluindu-se treptat identitatea reală a acestuia din urmă. În final, Mavrocordat este instruit să-l trimită pe Stanislav la Tighina sub strajă.
Nuvela explorează teme precum loialitatea, puterea politică, onoarea și capriciile destinului, oferind o privire fascinantă asupra intrigilor politice și a luptelor de putere din Europa de Est a secolului al XVIII-lea.
Prin stilul său narativ captivant și atenția acordată detaliilor istorice, Negruzzi creează o lucrare memorabilă care reflectă complexitatea și dramatismul epocii.