Costache Negruzzi – biografie pe scurt
Constantin (Costache) Negruzzi s-a născut în 1808 la Trifeștii Vechi, lângă Iași, fiind fiul lui Dinu Negruț și al Sofiei Hermeziu.
A învățat greaca de la unul dintre dascălii greci din Iași și a învățat să citească românește singur dintr-o carte a lui Petru Maior.
În timpul revoluției din 1821, s-a refugiat în Basarabia, unde a intrat în contact cu poetul rus Pușkin și a început să scrie primele sale încercări literare.
După moartea tatălui său, a devenit copist la visterie și a început viața politică.
A publicat traduceri de poezii și nuvele care au avut un mare impact.
A fost ales deputat în 1837 și ulterior a ocupat funcții superioare în administrație și teatru.
A fost primar al orașului Iași în 1840.
Nu a participat la mișcarea din 1848 și a rămas retras din afacerile statului pentru o perioadă.
A revenit în viața publică ca judecător, membru în Divanul domnesc și director al departamentului finanțelor sub domnia lui Cuza.
Costache Negruzzi a murit în 1868 și a fost înmormântat în cimitirul bisericii din Trifeștii Vechi.
Activitatea literară a lui Costache Negruzzi
A debutat cu traducerea poeziei „Șalul negru” de Aleksandr Pușkin și a continuat cu traducerea baladelor lui Victor Hugo.
A scris și poezii originale, dar nu sunt considerate partea cea mai strălucită a operei sale.
Cea mai importantă lucrare în versuri este „Aprodul Purice”, care începe ca o descriere pastorală a Moldovei și continuă ca o cronică rimată.
Operele în proză sunt împărțite în trei grupe denumite „Păcatele tinerețelor” (1857).
A scris povestiri, nuvele și scrisori, oferind observații critice și satirice asupra societății și notițe despre diferiți scriitori și evenimente.
A fost implicat și în teatru, fiind unul dintre inițiatorii mișcării din 1840.
A scris și lucrări originale pentru teatru, cum ar fi „Cârlanii” și „Muza de la Burdujeni”.
Reputația lui Negruzzi a fost influențată de vasta sa cunoaștere, de abilitățile sale lingvistice și de ascensiunea sa socială remarcabilă în societatea boierească.
Opere scrise de Costache Negruzzi
Fragmente istorice:
- „Alexandru Lăpușneanu” (1840)
- „Aprodul Purice” (1837)
- „Sobieski și românii” (1845)
- „Regele Poloniei și Domnul Moldaviei” (1839)
- „Cântec vechi” (1843)
Poezii:
- „Reverii” (1837)
- „Domnul P. Prunco” (1837)
- „Melancolie” (1838)
- „Gelozie” (1840)
- „La Maria” (1839)
- „Fabulă” (1839)
- „Ursu și oaspeții săi”
- „Lupu și mielu”
- „Cucoșu și puica”
- „Potârnichea și rândunica”
- „Marșul lui Dragoș” (doină) (1848)
- „Doină nouă” (1842)
- „Eu sunt român…” (1855)
- „Princesei Catinca Conaki Vogoride” (1856)
- „Strofe dedicate D-nei Smaranda Docan” (1892)
- „Potopul” (1837)
- „Floarea, Florărița româncă” (după Levitschnigg) (1869)
- „Dervișul”
- „Uriașul Daciei”
- „Disțărare șlicului”
- „Întâia noapte a lui Iung”
- „Inscripții”
- „Epitaful vornicului Alexandru Dimitrie Sturza”
- „Enigmă”
Teatru:
- „Cârlanii, vodevil într-un act” (1849)
- „Muza de la Burdujăni” (1851)
- „Crispin, rival stăpână-său”
- „Proză”
- „Zăbăvile mele din Basarabia în anii 1821, 1822, 1823, la satul Șărăuții, în Raiaua Hotinu”
- „Moralicești haractiruri”
- „Moartea lui Lumânărică”
- „Pentru bărbatul cel greu cari, luând o fimei guralivă, să duci să cei moarte la giudecată”
- „Idilie”
- „Noapte”
- „Duchesa Milanului”
- „Chelestina”
- „Cârjaliul”
Lasă un răspuns