Alexandru Lăpusneanul este o operă scrisă de Costache Negruzzi.
Alexandru Lăpușneanul – rezumat pe capitole
Capitolul I: „Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu…”
Alexandru Lăpușneanul revine în țară cu o armată masivă pentru a prelua tronul de la Ștefan Tomșa. După ce fusese înlăturat din domnie în favoarea lui Iacob Eraclidul, cunoscut sub numele de Despot Vodă, acesta din urmă este ucis de către Ștefan Tomșa.
Într-o dumbravă lângă Tecuci, Lăpușneanul primește în cort patru boieri, Vornicul Moțoc, Postelnicul Veveriță, Spătarul Spancioc și Stroici, care îi comunică că norodul nu îl vrea și nu îl iubește. Răspunzându-le, Lăpușneanul declară: „Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu.Dacă voi nu mă iubiți, eu vă iubesc pe voi.” Își exprimă dezamăgirea față de faptul că nu este acceptat deși consideră că a fost un domnitor corect.
Boierii Spancioc, Veveriță și Stroici pleacă, dar Moțoc rămâne și îi propune lui Lăpușneanul să renunțe la oștile turcești, susținând că boierii îl vor sprijini cu propriile lor oaste în lupta pentru tron. Lăpușneanul manifestă însă îndoială față de Moțoc și îi promite că nu îl va ucide, având nevoie de el pentru a scăpa de mânia poporului.
Capitolul II: „Ai să dai samă, doamnă!…”
Ștefan Tomșa abdică și se refugiază în Valahia, iar poporul întâmpină revenirea lui Lăpușneanul cu bucurie și speranță, amintindu-și de prima sa domnie, când încă nu se dezvăluise adevărata sa natură urâtă.
Noul domn distrugă cetățile Moldovei, cu excepția Hotinului, considerate locuri de rezistență și comploturi ale boierilor împotriva sa.
În dorința de a eradica puterea boierilor, Lăpușneanul le confișcă averile sub diferite pretexte, privându-i astfel de mijlocul prin care puteau atrage și corupe poporul. Execută boierii chiar și pentru cele mai mici greșeli sau plângeri, iar capetele acestora sunt expuse la poarta curții domnești.
În sala tronului, soția lui Lăpușneanul, Doamna Ruxandra, fiica lui Petru Rareș, îi imploră să cruțe viața boierilor, expunându-i povestea unei jupânițe și a copiilor săi orfani. Lăpușneanul promite că le va îndeplini dorința, dar mai întâi îi va oferi Doamnei „un leac de frică”.
Capitolul III: „Capul lui Moțoc vrem…”
Boierii sunt chemați să se adune în ziua următoare la mitropolie pentru a asculta slujba și a prânzi alături de domnitor.
Lăpușneanul se adresează boierilor prezenți și le cere iertare pentru asprimea cu care i-a tratat, justificându-și acțiunile prin dorința de a opri conflictele și trădările care ar fi dus la distrugerea țării și la propria sa moarte.
El exprimă dorința de a trăi în pace și de a se iubi ca frați alături de boieri. Apoi, Lăpușneanul le cere scuze și norodului adunat în biserică.
După discursul „necontrolat” al domnitorului, Spancioc și Stroici decid să nu participe la masa oferită de domn din motive de neîncredere.
Boierii sosesc la curtea domnească și observă prezența soldaților înarmați în curte și a patru tunuri îndreptate spre poartă, dar nu acordă atenție acestui fapt.
Masa servită este simplă, conform obiceiurilor vremii, iar în timpul ospățului, boierul Veveriță înalță un pahar și îi urează lui Lăpușneanul să nu mai rănească boierii și să oprească teroarea asupra poporului.
Această urare este interpretată drept o jignire la adresa domnitorului, iar armașul ordonă uciderea boierilor. Aceștia sunt surprinși și uciși fără să se poată apăra, cu excepția celor tineri care folosesc tacâmurile, vasele și scaunele ca arme improvizate.
Slugile boierilor, aflate în curte, sunt, de asemenea, ucise, dar câteva dintre ele reușesc să fugă peste ziduri și să aducă veștile despre masacrul ce a avut loc.
La poarta palatului domnesc, poporul se adună și începe să lovească cu topoarele. Lăpușneanul ordonă armașului să afle ce doresc, iar răspunsul mulțimii este: „Capul lui Moțoc vrem!” Poporul argumentează că au rămas săraci și li s-au luat toți banii de către Moțoc.
Auzind aceste cereri, vornicul Moțoc cere protecție domnitorului, dar Lăpușneanul refuză și observă că, deși poporul este prost, este și numeros. Vornicul este aruncat de pe zid în mulțime și este dezmembrat de către aceasta. Apoi, poporul solicită ca capetele boierilor uciși să fie expuse pe masa de ospăț, formând o piramidă.
Lăpușneanul îi aduce pe Doamna Ruxandra să vadă această priveliște, iar aceasta leșină, ceea ce îl face pe domnitor să comenteze: „Femeia tot femeie”, zâmbind.
Trimisii domnului îi ajung pe Spancioc și Stroici în timp ce își părăsesc țara și aceștia îi transmit că vor reveni pentru a-l vedea pe Lăpușneanul mort.
Capitolul IV „De mă voi scula, pre mulți am să popesc și eu…”
După patru ani de la masacrul celor 47 de boieri, Lăpușneanul se mută în cetatea Hotinului pentru a supraveghea pe Spancioc și Stroici, care s-au refugiat în Polonia. El se teme că cei doi se vor întoarce cu o armată polonă în Moldova.
În acest timp, Lăpușneanul își ține promisiunea făcută Doamnei Ruxandra de a nu mai omorî, dar continuă să își exercite cruzimea prin mutilări și pedepse asupra celor care îl contraziceau.
Îmbolnăvindu-se, Lăpușneanul cere să fie călugărit dacă episcopii, mitropolitul și boierii prezenți vor vedea că se apropie de moarte. Datorită unei crize puternice, el este călugărit și primește numele de Paisie, iar Doamna Ruxandra este numită regentă, iar fiul lor, Bogdan, devine noul domn.
Spancioc și Stroici ajung în fața camerei în care se află Lăpușneanul bolnav și ascultă acuzațiile pe care acesta le aduce mitropolitului și călugărilor prezenți, în legătură cu călugărirea sa.
Ei aud și amenințarea că, dacă se va însănătoși, va popi mulți oameni. Deoarece Lăpușneanul le amenințase și pe soția și fiul său cu răzbunarea, Spancioc și Stroici o conving pe Doamna Ruxandra să pună otravă în apa cerută de Lăpușneanul, pentru a-și salva fiul.
Intrând în camera fostului domn, care deja băuse otrava, cei doi îl forțează să bea și resturile acesteia.
Alexandru Lăpușneanul moare în chinuri și este înmormântat în „mănăstirea Slatina, zidită de el”, după cum menționează autorul.
Alexandru Lăpușneanul – rezumat pe scurt
Capitolul I: „Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu…”
În acest capitol, Alexandru Lăpușneanu revine în Moldova cu intenția clară de a reocupa tronul, de această dată împotriva lui Ștefan Tomșa.
Pe drumul său spre tron, întâlnește patru boieri importanți: Postelnicul Veverița, Motoc, Stoici și Spancioc, care încearcă să-l descurajeze spunându-i că poporul nu-l mai dorește ca domn.
Reacția lui Lăpușneanu este fermă și decisă, exprimată prin fraza emblematică „Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu”.
Unul dintre boieri, Motoc, încearcă să-l lingușească pe Lăpușneanu, dar nu reușește să câștige încrederea acestuia, deși domnitorul decide să-l cruțe.
Capitolul II: „Ai să dai samă, doamnă!…”
După detronarea lui Tomșa și ocuparea tronului, Lăpușneanu își schimbă comportamentul și devine un tiran, în special din cauza trădării pe care a simțit-o.
În a doua domnie, începe să execute boieri pentru greșeli minore, ca avertisment pentru ceilalți.
Sotia sa, Ruxandra, este îngrozită de aceste acțiuni și încearcă să-l înduplece să se îndure de boieri, însă fără succes.
Capitolul III: „Capul lui Motoc vrem”
În acest capitol, Lăpușneanu invită boierii la mitropolie pentru o slujbă religioasă, urmată de o masă la curte.
După liturghie, domnitorul își cere iertare pentru cruzimea anterioară și exprimă dorința de a trăi în pace cu boierii.
Cu toate acestea, încrederea între el și boieri este ruptă, ceea ce este ilustrat de refuzul boierilor Stroici și Spancioc de a participa la masă.
În cele din urmă, o revoltă populară solicită execuția boierului Motoc, cerere care este satisfăcută de Lăpușneanu.
Capetele boierilor executați sunt aranjate în forma unei piramide, o scenă pe care Lăpușneanu i-o arată soției sale, care leșină de groază.
Capitolul IV „De mă voi scula, pre mulți am să popesc și eu…”
În ultimul capitol, Lăpușneanu își respectă promisiunea de a nu mai executa boieri, dar continuă să-i schilodească.
După un timp, se îmbolnăvește grav și este călugărit de mitropolit, primind numele de Paisie.
Ruxandra devine regentă, iar fiul lor, Bogdan, este încoronat domnitor.
Boierii Stroici și Șpătarul Spancioc revin în țară și, cu ajutorul Ruxandrei, reușesc să-l otrăvească pe Lăpușneanu, care moare suferind.
Citește și: Alexandru Lăpușneanul COMENTARIU BAC