„Sobieski și românii” de Costache Negruzzi este o nuvelă istorică remarcabilă care reflectă un episod dramatic din istoria României și Poloniei.
Situată în contextul războaielor dintre Imperiul Otoman și aliații săi europeni, povestea urmărește o întâmplare specifică legată de regele polonez Jan III Sobieski.
În septembrie 1686, pe drumul către cetatea Neamțului, o armată poloneză, slăbită și demoralizată, se îndreaptă spre casă după o campanie eșuată împotriva turcilor și a aliaților lor.
Această armată, odinioară victorioasă în fața otomanilor, este acum într-o stare deplorabilă, cu soldați flămânzi și echipament deteriorat. În fruntea acestei oști se află regele Sobieski, însoțit de hatmanii Iablonovski și Potoțki.
Pe parcursul călătoriei, Sobieski observă cetatea Neamțului și, în ciuda sfaturilor hatmanilor săi, decide să o cucerească, crezând că va fi o victorie ușoară.
Însă, în cetate se află doar optsprezece plăieși români, conduși de un bătrân înțelept și curajos. Acești apărători, deși puțini la număr, sunt hotărâți să-și apere cetatea cu orice preț.
Urmează un asediu intens, în timpul căruia plăieșii reușesc să reziste eroic în fața asalturilor poloneze. Cu toate acestea, în cele din urmă, lipsiți de muniție și provizii, sunt forțați să negocieze predarea cetății.
În momentul predării, Sobieski este șocat să descopere că întreaga garnizoană a cetății este formată doar din șase supraviețuitori, restul căzând eroic în luptă.
Impresionat de curajul și determinarea acestor apărători, Sobieski renunță la planul său inițial de a-i executa și, în schimb, îi elogiază pentru bravura lor, oferindu-le chiar și o recompensă financiară.
Astfel, plăieșii se îndreaptă către munți, liberi, în timp ce armata poloneză se retrage, lăsând în urmă cetatea Neamțului ca un simbol al rezistenței și curajului românesc.
Această nuvelă subliniază teme precum patriotismul, sacrificiul și eroismul în fața adversității.
Negruzzi folosește acest episod istoric pentru a arăta cum un grup mic, dar curajos, de apărători poate face față cu demnitate unei forțe copleșitoare, și cum chiar și un rege puternic ca Sobieski poate recunoaște și respecta curajul și demnitatea adversarilor săi.