„Două loturi” este o nuvelă scrisă de I.L. Caragiale și publicată între 1898 și 1899 sub titlul „Două bilete pierdute”, iar din 1901 sub un noul titlu, „Două loturi”. Povestirea a fost dedicată lui Constantin Dobrogeanu Gherea.
„Două loturi” – Rezumat de nota 10
Povestea noastră se învârte în jurul lui Lefter, un om cu un amărât de ghinion, care a avut nefericita întâmplare să își piardă două prețioase tichete de loterie, achiziționate nu de mult.
Pe drumul său zbuciumat către regăsirea lor, îi are alături pe doamna Popescu, o bătrână capabilă de o bună doză de ajutor.
Intrigant, numerele exacte ale biletelor lui Lefter s-au dovedit a fi norocoase în extragerea zilei, fără ca bietul om să știe vreodată. Informația bombă i-a fost dezvăluită de căpitanul Pandele, cel care îi sponsorizase biletele, într-o vizită de seară, anunțându-l că premiul cel mare îi aparținea.
Cu energie renovată, Lefter se pune din nou pe urmele bilețelor pierdute, atunci când o revelație îi trece prin minte, ca un fulger.
Biletele ar putea fi în acea jachetă cenușie pe care o dăruise doamnei Popescu, care la rândul ei o schimbase la o hârbie de chivuță pentru un set de 10 farfurii.
Cu un val de frustrare care-i cuprinde sufletul, Lefter distruge farfuriile, apoi împreună cu doamna Popescu și căpitanul Pandele, pornește în căutarea chivuței, Țâca.
Spre amurg, ajung la sărăcăcioasa cabană a Țâcăi, o locuință deplorabilă și mizeră. Aici, îi găsesc pe Țâca și pe o bătrână gătind. În încercarea sa de a găsi jacheta, Lefter examinează cu atenție fiecare haină. Jacheta însă se afla pe spatele Țâcăi, dar și aici, biletele rămân de negăsit.
După acest eșec, trupa de trei se retrage la o berărie, unde discută despre neplăcerile lor curente.
În timp ce citește ziarul de seară, Lefter află că, fără bilete, premiul este pierdut. În speranța de a rezolva problema, se roagă de șeful său să-i acorde câteva zile de concediu, pretextând boala, dar este refuzat și rămâne într-o stare de încurcătură.
După un alt episod dezbătut cu Țâca, care a fost arestată dar și eliberată, Lefter se întoarce la ea doar pentru a fi atacat de Țâca și bătrână. Speriați și cu o scrisoare de la un coleg care îi cere prezența la muncă, Lefter își începe ziua următoare cu un sentiment de disperare.
Ajungând la birou, în căutarea unui dosar pentru șeful său, descoperă biletele pierdute. Cu o bucurie imensă, scrie demisia și o lasă pe biroul șefului, alături de dosar.
Totuși, ghinionul îl urmărește și află că biletele erau câștigătoare fiecare la o altă loterie. Descoperirea îl șochează și îi provoacă un acces de furie necontrolată.
Pe final, doamna Popescu, acum o călugăriță cu mintea afectată, adună și ascunde cioburi de vase, iar Lefter Popescu, acum un bătrân singuratic, se plimbă dezorientat pe străzile Bucureștiului, repetând cuvântul ‘viceversa’.
„Două loturi” – Rezumat scurt
Lefter, un om normal, descoperă că biletele pe care le-a cumpărat de la loterie, cu ajutorul prietenului său, căpitanul Pandele, sunt câștigătoare.
Realizând că și-a pierdut biletele, pornește în căutarea lor, amintindu-se că le-a lăsat într-o jachetă cenușie pe care a dat-o unei chivuțe, Țâca, în schimbul unor farfurii. Însoțit de Pandele și doamna Popescu, Lefter ajunge la Țâca, care, după o discuție, îi restituie jacheta, însă biletele nu mai sunt acolo.
Confuzi și dezamăgiți, cei trei ajung la o berărie unde Lefter descoperă dintr-un ziar că fără biletele în mână, premiul este pierdut. În încercarea de a-și salva câștigul, Lefter îi cere șefului său câteva zile libere, dar este refuzat.
După o vizită la secție pentru a o vedea pe Țâca, care fusese arestată și apoi eliberată, și un conflict violent cu aceasta și cu o bătrână, Lefter se întoarce acasă, unde află că trebuie să se întoarcă la serviciu.
În dimineața următoare, în timp ce își îndeplinește atribuțiile, Lefter găsește biletele pierdute.
Bucuros, își scrie demisia și, în drumul său de a încasa premiul, descoperă că biletele sunt câștigătoare la o altă loterie, ceea ce îl șochează și îi provoacă un acces de furie.
Povestea se încheie cu o imagine cutremurătoare a doamnei Popescu, transformată într-o călugăriță cu mintea zdruncinată, strângând cioburi, și a lui Lefter, acum un bătrân singuratic care umblă pe străzile Bucureștiului, repetând cuvântul ‘viceversa’.