Povestea „Sarea în Bucate” este un basm popular românesc adunat de Petre Ispirescu.
Eroul principal al basmului este un împărat care are trei fiice pe care le iubește foarte mult.
La un moment dat, curios, împăratul le întreabă pe fiecare dintre fiice cât de mult îl iubesc.
Fiecare fiică compară iubirea ei pentru tatăl lor cu un anumit lucru: fiica cea mare spune că-l iubește ca mierea, cea mijlocie ca zahărul, iar cea mică spune că-l iubește ca sarea în bucate.
Răspunsul fiicei celei mici îl înfurie pe împărat, care o alungă de la curtea lui.
Fiica cea mică pleacă în lume și, după un timp, ajunge la curtea unui alt împărat unde începe să muncească, fără să dezvăluie cine este ea.
Împărăteasa o îndrăgește și o ia sub aripa ei, tratând-o ca pe propriul copil. Împărăteasa avea un fiu care se întoarce rănit din război.
Fiica împăratului și fiul împărătesei petrec mult timp împreună, ea îngrijindu-l până se vindecă.
În acest timp, cei doi se îndrăgostesc, iar după vindecarea lui, își exprimă dorința de a se căsători.
La nuntă, fiica împăratului insistă să fie invitat și tatăl ei, împăratul care o alungase.
Ea îi gătește tatălui ei personal bucatele, dar fără a pune sare, doar zahăr și miere.
Împăratul, observând că mâncarea sa nu are gust, se enervează, iar fiica îi explică mesenilor povestea lor.
Împăratul își cere iertare de la fiica sa, abia atunci înțelegând semnificația cuvintelor fiicei sale – că-l iubește „ca sarea în bucate”.