Ion Creangă, autorul basmelor nemuritoare, ne-a lăsat în moștenire și povestea „Soacra cu trei nurori„, o peripeție plină de umor și învățăminte.
Deci, era odată o babă, genul ăla de persoană care parcă nu îmbătrânește niciodată la minte, deși ani trec. Avea trei feciori, mari și tari, dar nu prea sprinteni la cap, dacă mă înțelegi. Gospodăria era ceva de văzut: casă mare, vie, livadă, vite, păsări, de toate.
Baba era și cam zgârcită, să știi. Nu voia să-și lase feciorii să plece de acasă, așa că le-a construit case lângă a ei și a decis că n-o să împartă averea până nu e pe patul de moarte.
Planul ei era să-și țină nurorile sub control și să le pună la treabă. Se gândea cu drag cum o să le țină în frâu, așa cum a fost ținută și ea de soacră-sa.
Feciorii ei făceau bani din cărăușie, iar când a venit vremea ca cel mai mare să se însoare, babă-sa s-a pus pe căutat mireasă.
A găsit în cele din urmă una potrivită: nu prea tânără, naltă și uscățivă, dar ascultătoare. Nunta s-a făcut, baba a devenit oficial soacră și feciorii au plecat iar la treabă, lăsând-o pe nora nouă cu soacra.
Ei bine, baba nu pierde timpul și începe să-i dea nurorii tot felul de treburi grele. O pune să lucreze până târziu în noapte, să strujească pene, să piseze mălai și tot așa. Îi spune că are un ochi la ceafă, cu care vede tot ce face, zi și noapte. Nora, sărmana, muncește din greu, iar când sosește bărbatul ei acasă, parcă uită puțin de necazuri.
Nu trece mult și baba își însură și feciorul mijlociu, luând o noră la fel de harnică ca prima. Feciorii pleacă iar la treabă, iar baba le lasă pe nurori să se descurce cu treburile casei. Lucrurile merg bine pentru soacră, până când vine rândul celui mai mic fecior să se însoare.
El își aduce acasă o noră pe neașteptate, fără aprobarea babei. Cu toate acestea, nunta se face și baba trebuie să accepte situația.
Noua noră e altfel decât celelalte. Ea nu se lasă intimidată de baba și începe să gătească mâncăruri bune, ignorând avertismentele celorlalte nurori despre ochiul neadormit al soacrei. Într-o seară, toate trei se distrează, mănâncă, beau și cântă până adorm pe loc. Baba, când se trezește, găsește o dezordine totală și e furioasă.
Dar, situația ia o întorsătură neașteptată. Cea mai tânără noră le convinge pe celelalte să se răzbune pe baba pentru toate relele pe care le-au îndurat.
Îi fac zile fripte, până când baba ajunge pe patul de moarte. Înainte să moară, face semne vagi către feciori, iar cea mai tânără noră interpretează semnele în favoarea ei, stabilind cum se împarte moștenirea.
În final, baba moare, iar nurorile plâng cu lacrimi de crocodil la înmormântarea ei. Vecinii și cunoscuții comentează despre soacra cu trei nurori, unii chiar spunând că e bine că a murit, căci are cine s-o plângă.
Povestea asta e plină de învățăminte: despre cum puterea și controlul pot lua întorsături neașteptate, și despre cum fiecare acțiune are consecințele ei.
Creangă ne-a lăsat o poveste amuzantă, dar și cu un subtext serios, care ne face să ne gândim la relațiile dintre părinți și copii, între soacre și nurori. E genul de poveste pe care o asculți și te gândești: „Uite, așa se întâmplă când vrei să controlezi totul!”
Lasă un răspuns