Romanul „Zenobia” de Gellu Naum este structurat în șapte capitole, fiecare dintre ele având un număr variabil de paragrafe, între șaisprezece și douăzeci. Autorul însuși, „domnul Gellu Naum”, este unul dintre protagoniștii romanului, alături de Zenobia, o fată pe care o întâlnește în casa pensionarului Sima și de care se îndrăgostește la prima vedere.
Sentimentele poetului sunt reciproce, iar cei doi pleacă împreună în „Mlaştini”, unde se izolează într-o peșteră pentru a-și păstra dragostea și a se apăra de asprimea iernii. În timp ce se luptă cu lupii și cu frământările existențiale, protagonistul se refugiază în scrierea de „poheme” și în mângâierile iubitei sale.
Odată cu sosirea primăverii, cei doi se mută în Bucureşti, unde se confruntă cu realitatea dificilă a vieții urbane. În mijlocul acestei agitații, poetul are o experiență revelatoare într-un parc, când simte contopirea cu întregul Univers și intuiește existența Zenobiei. Însă, viața lor este marcată de întâlniri triste și de confruntări cu morții iubirii.
Ultima întâlnire dintre protagonist și Zenobia are loc în mlaștină, unde cei doi se reunesc într-o scenă finală încărcată de emoție. Astfel, romanul ilustrează nu doar povestea de dragoste a protagonistului, ci și relația sa tumultoasă cu poezia, care îl însoțește și îl așteaptă mereu, fiind singura sursă de sentimente sincere și pure într-o lume lipsită de sensibilitate și înțelegere.