Povestea „Budulea Taichii” de Ion Creangă este un basm care ilustrează viața rurală românească și evoluția unui tânăr pe drumul său spre maturitate și educație.
Personajul principal, Huțu, este fiul lui Budulea cel bătrân, un om simplu, dar talentat muzical, care își crește singur băiatul după ce soția îl părăsește.
Huțu, un copil serios și responsabil, devine ocrotitorul naratorului când acesta începe școala.
Dascălul școlii îl apreciază pe Huțu și îl numește cenzor, încredințându-i responsabilități importante, cum ar fi supravegherea celorlalți elevi. Dascălul îl vede pe Huțu ca pe un potențial coleg și îl încurajează să meargă la școala din oraș pentru a deveni și el dascăl.
Budulea cel bătrân, deși inițial reticent, este convins să își trimită fiul la școala din oraș. Acolo, Huțu locuiește în gazdă cu naratorul și alți băieți, în condiții modeste, dar se adaptează și își îndeplinește responsabilitățile cu seriozitate.
În oraș, Huțu se confruntă cu bariera lingvistică, neștiind limba maghiară, dar cu timpul, se adaptează și reușește să își depășească această dificultate. Profesorul Wondracek îl încurajează și îl consideră potrivit pentru a merge la școlile latinești, în ciuda opoziției dascălului Clăiță din satul său.
Pe parcursul poveștii, Huțu se schimbă, devenind mai serios și mai retras. La un moment dat, se îndrăgostește de Livia, dar când află că aceasta se va mărita cu altcineva, devine și mai retras.
În cele din urmă, Huțu devine student la Viena, studiind filosofia și plănuind să se întoarcă la studiile teologice. Acest lucru îi umple de mândrie pe părinții săi, dar și de tristețe, deoarece simt că fiul lor se îndepărtează de ei.
După o perioadă, Huțu se întoarce acasă și începe să lucreze la episcopie, unde îl întâlnește pe părintele Avesalom Toda și familia acestuia. Aici, Huțu se îndrăgostește de una dintre fiicele părintelui Toda.
Povestea se încheie cu Huțu luând o decizie importantă în viața sa: alege să se căsătorească cu Mili, o altă fată din sat, cu care avea o relație apropiată. Împreună, ei aduc pe lume un nou membru al familiei, continuând astfel tradiția și istoria familiei Budulea.
Prin acest basm, Creangă explorează teme precum educația, maturizarea, dragostea și legăturile de familie, oferind cititorilor o imagine vie a vieții rurale din România secolului al XIX-lea. Huțu este un personaj complex, care se transformă de-a lungul povestirii, reflectând realitățile și provocările educației și creșterii într-un mediu tradițional românesc.