„Capra cu trei iezi” este o nuvelă, fabulă și basm din 1875 a autorului român Ion Creangă.
O capră avea trei iezi. Cei doi mai mari erau năzdrăvani și îndrăzneți, în timp ce cel mic era blând, cuminte și ascultător. Casa lor era situată la marginea unei păduri frumoase, în care capra mergea adesea pentru a găsi hrană.
Într-o dimineață însorită, capra i-a adunat pe cei trei iezi în jurul ei și le-a spus că trebuie să plece în pădure pentru a le aduce ceva de mâncare.
Le-a dat instrucțiuni clare: să rămână în casă, să nu vorbească cu nimeni și să nu deschidă ușa decât dacă aud vocea ei, cântând un cântec special pe care îl știau doar ei.
Însă, în apropierea casei locuia un lup răutăcios. El își dorea de mult timp să mănânce iezișorii și, auzind discuția dintre capră și copii ei, a văzut o oportunitate perfectă.
Lupul s-a ascuns în spatele casei și a așteptat ca capra să plece. După ce a plecat, el s-a apropiat de ușă și a încercat să imite vocea caprei, cântând cântecul special.
Iezișorii s-au apropiat de ușă, dar iedul cel mic a simțit că ceva nu e în regulă. Vocea de la ușă nu suna la fel ca vocea mamei lor. A încercat să-și convingă frații să nu deschidă ușa, spunându-le că glasul mamei lor este mai melodios și dulce, în timp ce acesta era gros și răgușit.
Lupul, realizând că planul său nu a funcționat, s-a gândit la o altă idee. S-a dus la fierar și i-a cerut acestuia să-i ascuțe dinții și limba, sperând că asta îl va ajuta să imite mai bine vocea caprei.
Când s-a întors, a cântat din nou. De data aceasta, iezișorii mari au fost păcăliți și au deschis ușa. Lupul a intrat și i-a mâncat pe loc.
Între timp, iedul cel mic s-a ascuns în hornul casei, sperând că lupul nu îl va găsi. După ce a mâncat pe cei doi iezi mari, lupul a început să caute în jur, dar nu l-a găsit pe iedul cel mic. Obosit, a decis să plece.
Când capra s-a întors, a găsit casa în haos și a înțeles imediat ce s-a întâmplat. Inima i s-a frânt de durere, dar a decis să se răzbune pe lup pentru fapta lui.
A săpat o groapă mare în curtea din spatele casei, pe care a umplut-o cu un lichid inflamabil. Peste groapă a pus o plasă subțire și frunze, pentru a o face să pară solidă. Apoi, a pregătit o masă bogată și delicioasă, cu toate felurile de mâncare preferate ale lupului.
A mers în pădure și l-a invitat pe lup la masă, spunându-i că vrea să facă pace cu el. Lupul, încrezător și înfometat, a urmat-o. Când a ajuns la masă, capra i-a oferit un scaun special, făcut din ceară.
Lupul s-a așezat și a început să mănânce, dar în curând scaunul s-a topit și el a căzut în groapa cu lichidul inflamabil. Capra a aprins rapid groapa și lupul a ars de viu.
Vecinii și celelalte animale din pădure au auzit despre curajul caprei și au venit să o felicite. Ea și iedul cel mic au fost considerați eroi și au trăit fericiți mult timp după aceea.
Citeșe și: „Capra cu trei iezi” – povestea întreagă