Caracterizare directă
Răuț este un personaj secundar și masculin din nuvela „Moara cu noroc” a lui Ioan Slavici, descris în mod direct de narator ca fiind „omul de care [Lică] numai arareori se despărțea”.
Acesta este portretizat ca fiind mâna dreaptă a lui Lică Sămădăul, „capul răutăților”, sugerându-se astfel o apropiere și o fidelitate indiscutabilă față de acesta.
Prin porecla sa, „Răuț”, derivată din diminutivul adjectivului „rău”, se întrevede natura sa neplăcută, dar fără a-i supradimensiona latura negativă, astfel încât să nu umbrească prezența dominantă a lui Lică în cadrul narativ.
Caracterizare indirectă
Caracterizarea indirectă a lui Răuț este relevată prin faptele sale, vorbele altor personaje, precum și comportamentul său general.
Este descris ca fiind violent și impunător, cu dovezi ale brutalității sale menționate de personaje secundare, cum ar fi Laie: „Astfel, Laie mărturisi, […] s-a întâlnit cu Lică și cu Răuț, care l-au luat între bâte și i-au zis că-i sfarmă oasele dacă va mai îndrăzni să stea de pândă”.
Mai mult, Răuț demonstrează o loialitate feroce față de Lică, fiind gata să comită crime sau să provoace incendii la ordinul sămădăului: „— Dă foc! zise Lică, și Răuț își descărcă pistolul în ceafa lui Ghiță, care căzu înapoi fără să mai poată afla cine l-a împușcat.”
Aceste momente subliniază capacitatea sa de a executa ordine fără ezitare, evidențiindu-i caracterul intransigent și lipsit de scrupule.
Portret fizic
Portretul fizic al lui Răuț nu este detaliat extensiv în nuvelă, ceea ce lasă multe aspecte ale înfățișării sale la latitudinea imaginației cititorului.
Totuși, contextul și acțiunile sale sugerează un om probabil robust și intimidant, adecvat pentru rolul său de executor al ordinelor lui Lică Sămădăul.
Atributele sale fizice, deși nu sunt descrise în mod explicit, trebuie să corespundă cerințelor unui personaj care impune respect și teamă prin simpla sa prezență, aspecte necesare pentru a putea desfășura activitățile violente la care participă.
Portret moral
Portretul moral al lui Răuț este marcat de fidelitatea absolută față de Lică Sămădăul, acesta fiind un pilon central al caracterului său.
El este descris ca fiind o persoană de încredere, loială și dedicată servirii necondiționate a stăpânului său, chiar dacă aceasta implică comiterea de acte de violență și crimă. „Răuț îi împăcase și acum voia să se cinstească cu dânșii” ilustrează capacitatea sa de a manipula și de a gestiona situațiile în favoarea sămădăului, demonstrând astfel abilități de fin psiholog, în ciuda naturii sale brutale.
Prin loialitatea sa neclintită și capacitatea de a urma ordine fără a întreba, Răuț devine un simbol al omului care își subordonează complet moralitatea și autonomia în favoarea liderului său.
Acesta nu doar că execută ordine, dar participă activ la menținerea și perpetuarea climatului de frică și violență instaurat de Lică, lucru reflectat în actele sale repetate de agresiune și autoritate impusă prin forță.
Aceste aspecte ale portretului moral relevă o complexitate a personajului, care, deși negativă, este esențială pentru dinamica puterii și influenței în cadrul operei lui Slavici.
Răuț nu este doar un simplu ajutor al antagonistului principal, ci un co-conspirator activ și esențial în schemelor malefice ale acestuia, oferind o dimensiune suplimentară tensiunilor și conflictelor narative.
Citește și: Moara cu noroc comentariu / Moara cu noroc eseu
Lasă un răspuns