Nichita Stănescu – viața și operele poetului Român

Nichita Stănescu – biografie pe scurt

Copilăria și familia (1933-1952)

Nichita Stănescu s-a născut pe 31 martie 1933 în Ploiești, județul Prahova.

Tatăl său, Nicolae Hristea Stănescu, a fost țăran prahovean care a devenit meșteșugar și comerciant.

Mama sa, Tatiana Cereaciuchin, provenea dintr-o familie nobile din Rusia.

A urmat Liceul Sfinții Petru și Pavel din Ploiești între 1944 și 1952.

Anii de studiu (1952-1957)

Între 1952 și 1957 a studiat la Facultatea de Filologie a Universității din București.

S-a căsătorit cu Magdalena Petrescu în 1952, colegă de facultate, dar s-au despărțit după un an.

Căsătorii și relații (1962-1982)

În 1962, s-a căsătorit cu poeta și eseista Doina Ciurea, colegă de facultate, cu care a trăit două decenii.

A avut o relație cu poeta și autoarea Gabriela Melinescu între 1970 și 1970, fără să se căsătorească.

În 1982, s-a căsătorit cu Todorița (Dora) Tărâță, cu care avea o diferență de vârstă de 23 de ani.

Nichita a înfiat-o pe Mirela, sora Dorei, în ultimii ani ai vieții.

Cariera literară (1957-1983)

În martie 1957, a debutat simultan în revistele „Tribuna din Cluj” și „Gazeta literară” cu trei poezii.

Între 1957 și 1958 a lucrat ca corector și apoi redactor la secția de poezie a revistei „Gazeta literară”.

La sfârșitul anului 1960 a debutat cu volumul „Sensul iubirii”.

În 1966, a publicat volumul „11 elegii” la Editura Tineretului.

În 1969, a tipărit volumul „Necuvintele”, care a primit Premiul Uniunii Scriitorilor.

A mai publicat volumul de poezii „Un pământ numit România”.

A fost numit redactor-șef adjunct la revista „Luceafărul” alături de Adrian Păunescu.

În perioada 1970-1973, a fost redactor-șef adjunct la „România literară”.

În 1978, a publicat volumul de poezii „Epica Magna”, care a primit Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române.

Finalul vieții (1982-1983)

Nichita Stănescu a devenit dependent de alcool, mai precis de vodcă.

Starea sa de sănătate s-a înrăutățit în 1981, când a fost internat la Spitalul Fundeni.

Nichita Stănescu a murit în data de 13 decembrie 1983 la București.

Opere scrise de Nichita Stănescu

  • „Sensul iubirii” – 1960
  • „O viziune a sentimentelor” – 1964
  • „Dreptul la timp” – 1965
  • „11 elegii” – 1966
  • „Obiecte cosmice (Alfa)” – 1967
  • „Roșu vertical” – 1967
  • „Oul și sfera” – 1967
  • „Laus Ptolomaei” – 1968
  • „Necuvintele” – 1969
  • „Un pământ numit România” – 1969
  • „În dulcele stil clasic” – 1970
  • „Belgradul în cinci prieteni” – 1971
  • „Măreția frigului” – 1972
  • „Epica Magna” – 1978
  • „Opere imperfecte” – 1979
  • „Noduri și semne” – 1982
  • „Oase plângând” – 1982
  • „Altă matematică”
  • „A cincea elegie”
  • „Cu o ușoară nostalgie”
  • „Lecția despre cub”
  • „Emoție de toamnă”

Opere de Nichita Stănescu incluse în programa de Bacalaureat


Categorii: »
error: