Nichita Stănescu – biografie pe scurt
Copilăria și familia (1933-1952)
Nichita Stănescu s-a născut pe 31 martie 1933 în Ploiești, județul Prahova.
Tatăl său, Nicolae Hristea Stănescu, a fost țăran prahovean care a devenit meșteșugar și comerciant.
Mama sa, Tatiana Cereaciuchin, provenea dintr-o familie nobile din Rusia.
A urmat Liceul Sfinții Petru și Pavel din Ploiești între 1944 și 1952.
Anii de studiu (1952-1957)
Între 1952 și 1957 a studiat la Facultatea de Filologie a Universității din București.
S-a căsătorit cu Magdalena Petrescu în 1952, colegă de facultate, dar s-au despărțit după un an.
Căsătorii și relații (1962-1982)
În 1962, s-a căsătorit cu poeta și eseista Doina Ciurea, colegă de facultate, cu care a trăit două decenii.
A avut o relație cu poeta și autoarea Gabriela Melinescu între 1970 și 1970, fără să se căsătorească.
În 1982, s-a căsătorit cu Todorița (Dora) Tărâță, cu care avea o diferență de vârstă de 23 de ani.
Nichita a înfiat-o pe Mirela, sora Dorei, în ultimii ani ai vieții.
Cariera literară (1957-1983)
În martie 1957, a debutat simultan în revistele „Tribuna din Cluj” și „Gazeta literară” cu trei poezii.
Între 1957 și 1958 a lucrat ca corector și apoi redactor la secția de poezie a revistei „Gazeta literară”.
La sfârșitul anului 1960 a debutat cu volumul „Sensul iubirii”.
În 1966, a publicat volumul „11 elegii” la Editura Tineretului.
În 1969, a tipărit volumul „Necuvintele”, care a primit Premiul Uniunii Scriitorilor.
A mai publicat volumul de poezii „Un pământ numit România”.
A fost numit redactor-șef adjunct la revista „Luceafărul” alături de Adrian Păunescu.
În perioada 1970-1973, a fost redactor-șef adjunct la „România literară”.
În 1978, a publicat volumul de poezii „Epica Magna”, care a primit Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române.
Finalul vieții (1982-1983)
Nichita Stănescu a devenit dependent de alcool, mai precis de vodcă.
Starea sa de sănătate s-a înrăutățit în 1981, când a fost internat la Spitalul Fundeni.
Nichita Stănescu a murit în data de 13 decembrie 1983 la București.
Opere scrise de Nichita Stănescu
- „Sensul iubirii” – 1960
- „O viziune a sentimentelor” – 1964
- „Dreptul la timp” – 1965
- „11 elegii” – 1966
- „Obiecte cosmice (Alfa)” – 1967
- „Roșu vertical” – 1967
- „Oul și sfera” – 1967
- „Laus Ptolomaei” – 1968
- „Necuvintele” – 1969
- „Un pământ numit România” – 1969
- „În dulcele stil clasic” – 1970
- „Belgradul în cinci prieteni” – 1971
- „Măreția frigului” – 1972
- „Epica Magna” – 1978
- „Opere imperfecte” – 1979
- „Noduri și semne” – 1982
- „Oase plângând” – 1982
- „Altă matematică”
- „A cincea elegie”
- „Cu o ușoară nostalgie”
- „Lecția despre cub”
- „Emoție de toamnă”
Opere de Nichita Stănescu incluse în programa de Bacalaureat
- „Cântec”
- „Leoaică tânără, iubirea” – COMENTARIU BAC
- „În dulcele stil clasic”
- „Către Galateea”.
Lasă un răspuns