Nuvela „Moara cu noroc” de Ioan Slavici, aparținând volumului „Novele din popor” publicat în 1881, este o operă literară de referință în contextul realismului românesc, evidențiind efectele pernicioase ale avariției asupra caracterului uman și asupra relațiilor familiale.
Structurată în XVII capitole simetrice, nuvela se încadrează în trei categorii literare: socială, psihologică și tragică, fiecare contribuind la construirea unei narațiuni complexe și profund umane.
Personajul central, Ghiță, este inițial cizmar de profesie, însă nemulțumit de veniturile sale, decide să arendeze o moară și să o transforme în han, în speranța de a-și îmbunătăți condiția economică.
Această schimbare marchează începutul ascensiunii sale inițiale, dar și al decăderii morale. Ghiță este căsătorit cu Ana, o femeie frumoasă, blândă și intuitivă, care încearcă să-și păstreze integritatea morală în ciuda transformărilor suferite de soțul ei.
La început, afacerea pare să prospere, iar familia trăiește în armonie. Ghiță, muncitor și dedicat, pare să aibă motivații nobile, dorind să asigure un trai mai bun pentru soția și copiii săi. Cu toate acestea, pe măsură ce afacerea crește, la fel crește și lăcomia lui Ghiță, care începe să fie tot mai preocupat de acumularea de bogății.
Apariția lui Lică Sămădăul, un personaj sinistru și influent, aduce un nou nivel de complexitate și pericol în viața lui Ghiță. Lică devine o figură centrală în transformarea lui Ghiță, împingându-l pe acesta spre decizii morale tot mai discutabile.
Relația lui Ghiță cu Lică este una complicată, marcată de frică și fascinație, Ghiță conștientizând pericolul pe care îl reprezintă Lică, dar fiind în același timp captivat de puterea și influența pe care acesta le-ar putea aduce.
Un moment crucial în poveste este acceptarea de către Ghiță a banilor proveniți din activități ilegale, sugerând implicarea lui într-o crimă orchestrată de Lică.
Acest act de corupție semnalează o schimbare ireversibilă în caracterul lui Ghiță, care își pierde treptat umanitatea și se îndepărtează de valorile care îi defineau existența inițială.
Tensiunea acumulată explodează în duminica de Paște, când Ghiță, acum complet alienat de familie și consumat de paranoia, își împinge soția în brațele lui Lică într-un gest de răzbunare și disperare.
Actul său culminează tragic, când, crezând că Ana l-a înșelat, o ucide într-un acces de furie. Moartea Anei este urmată rapid de asasinarea lui Ghiță de către Răuț, un asociat al lui Lică, stabilind astfel un final dezastruos pentru întreaga familie.
Slavici folosește un narator omniscient pentru a explora nu doar evenimentele exterioare, ci și peisajul interior al personajelor. Prin tehnici narative cum ar fi caracterizarea directă și indirectă, dialogul, monologul interior și stilul indirect liber, autorul creează un portret detaliat al decăderii morale și al impactului devastator al avariției asupra sufletului uman.