Baltagul – eseu

Baltagul este un roman scris de Mihail Sadoveanu iar în acest articol există 2 eseuri despre acesta:

  • eseu pe scurt: include o schiță cu lucrurile principale care trebuiesc scrise într-un eseu la bac pentru romanul Baltagul
  • eseu structurat: include tot ce trebuie să știti în mod amănunțit.

Recomandarea noastră ar fi să vă uitați întâi pe schiță (eseul pe scurt) ca să aveți o idee generala despre lucrurile care trebuiesc incluse în eseu iar apoi să învățați eseul structurat pentru a putea știi exact cum trebuie scris un eseu la bac pentru opera Baltagul.

Eseu pe scurt

BALTAGUL (1930) – Mihail Sadoveanu

16 capitole

baltagul comentariu bac

CURENT LITERAR: realism

  • întâmplări verosimile;
  • frescă socială: sunt prezentate tradiții și obiceirui ale ciobanilor (transhumanța, nunta, botezul, înmormântarea), mentialitatea;
  • nararea obiectivă, la persoana a III – a;
  • cronotop bine precizat (toponime reale): Vatra Dornei, Bistrița, Măgura Tarcăului.

SPECIA LITERARĂ: roman 

TEMA: viața, tradițiile și obiceiuile păstorilor

TITLUL: „Baltagul” = topor cu 2 tăișuri => obiect ambivalent:

– armă a crimei;

– armă a răzbunării.

STRUCTURA: 16 capitole, împărțite în 3 părți:

  • capitolele 1 – 7: așteptarea lui Nechifor;
  • capitolele 8 – 13: călătoria Vitoriei cu Gheorghiță, găsirea oaselor lui Nechifor în prăpastie;
  • capitolele 14 – 16: împlinirea datinei funerare și a justiției.

TEHNICI NARATIVE: înlănțuirea, alternanța.

INCIPITUL: de tip expozitiv, cuprinde o cosmogonie populară, spusă în trecut de Nechifor, pe care Vitoria și-o amintește stând pe prispa casei, realizând întârzierea neobișnuită a soțului său, plecat la Dorna să cumpere oi.

EVENIMENTELE OPEREI:

– intriga: frământările Vitoriei în legătură cu întârzierea lui Nechifor: apelează la preot, la vrăjitoarea satului și la autorități; ea tine post negur, sfințește un baltag și o trimite pe Minodora la mănăstire pentru a fi în siguranță, cât timp ea este plecată.

– desfășurarea acțiunii: pleacă în Martie în sens invers traseului pe care venea Nechifor, întreabă de el în fiecare sat, îl găsește pe Lupu, îi găsește oasele lui Nechifor într-o râpă: Îi bănuiește pe cei 2 ciobani: Calistrat Bogza și Ilie Cuțui. Îl înmormântează pe Nechifor.

– punctul culminaint: la praznicul de pomenire a mortului, Vitoria îi determină pe cei 2 criminali să recunoască singuri crima.

– deznodământul: Calistrat Bogza moare, iar Ilie Cuțui este luat de autorități. Vitoria se întoarce la viața ei.

CONFLICT: 

  • principal, interior: în sufletul Vitoriei;
  • principal, exterior: Vitoria – cei 2 criminali;
  • secundar, exterior: mentalități (Minodora – Vitoria).

FINALUL: este închis.

Eseu structurat

Autorul

Mihail Sadoveanu este considerat cel mai prolific scriitor român.

Mihail Sadoveanu – portret

Acesta a debutat în anul 1904 cu patru volume de povestiri.

Operele importante în evoluţia autorului în plan estetic sunt romanele Baltagul, Creanga de aur, Nopţile de Sânziene şi Fraţii Jderi.

Temele operei sale sunt: natura, viaţa ţăranilor, iubirea, istoria, copilăria, călătoria.

Opera

Baltagul” este un roman scris în doar 17 zile, care a fost publicat în anul 1930.

Romanul este o  specie a genului epic în proză, de mare întindere, cu o acțiune complexă care este localizată în timp și spațiu și care este desfășurată pe mai multe planuri, cu personaje numeroase, din diferite medii socio-culturale.

Romanul lui Mihail Sadoveanu are o intriga destul de complicată, pentru a oglindi aspecte din viața unei societăți, a unei epoci.

Este un roman realist, polimorf şi simbolic. Se încadrează într-un tip aparte de realism, şi anume realismul mitic. Astfel, romanul prezintă monografia satului moldovenesc de la munte, cu obiceiurile legate de transhumanţă şi de alte evenimente importante din lumea satului, cum ar fi ritualurile de nuntă, botez şi înmormântare.

Acţiunea este structurată în funcţie de două planuri narative: unul realist şi unul mitic. Planul mitic are în centru miturile din care s-a inspirat autorul, precum şi sensul ritualic al gesturilor Vitoriei.

Cel mai important mit care stă la baza structurii acestui roman este mitul mioritic, fapt subliniat şi de moto-ul pe care îl alege autorul pentru opera sa: „Stăpâne, stăpâne, / Mai chiamă ş-un câne…”. Acest mit include modul de înţelegere a lumii de către personaje, tradiţiile pastorale, dar şi comuniunea om-natură.

Alt mit identificat în structura romanului este mitul egiptean al lui Isis şi Osiris. 

Tema

Tema romanului Baltagul ilustrează lumea arhaică a satului românesc, sufletul ţăranului moldovean ca păstrător al lumii vechi, al tradiţiilor şi al specificului naţional, cu un mod propriu de a gândi, a simţi şi a reacţiona în faţa problemelor cruciale ale vieţii, apărând principii de viaţă fundamentale, statornicite din vremuri imemoriabile.

Structura

Ca structură, romanul are trei părţi distincte care cuprind un fir narativ derulat pe toate momentele subiectului:

  • prima parte (capitolele I – VII) redă aşteptarea lui Nechifor Lipan,
  • partea a II-a (capitolele VIII-XIII) ilustrează călătoria Vitoriei şi a lui Gheorghiţă până la muntele Stănişoara, unde găsesc cadavrul lui Nechifor,
  • partea a III-a (capitolele XIV-XVI) redă împlinirea datinei funerare şi a justiţiei.

Titlul

 Titlul exprimă ideea de dreptate pe care Gheorghiţă o va realiza cu ajutorul baltagului. Baltagul, toporul cu două tăişuri, este un obiect ambivalent: armă a crimei şi intrumentul al răzbunării.

Narațiunea

Naraţiunea este obiectivă şi se realizează la persoana a III-a, iar naratorul omniprezent şi omniscient reconstituie, prin tehnica detaliului şi observaţiei, lumea satului de munteni şi acţiunile Vitoriei.

Secvenţele narative sunt legate prin înlănţuire şi alternanţă. Naraţiunea este preponderentă, dar pasajele descriptive fixează diferite aspecte ale cadrului sau elemente de portret fizic, individual şi colectiv. 

Timpul

Timpul derulării acţiunii este vag precizat, prin anumite repere temporale: „aproape de Sf. 

Andrei”, „în Postul Mare”, „10 Martie.” Spaţiul în care se desfăşoară acţiunea este la început satul Măgura Tarcăului. Fiind un roman realist, pentru a sublinia veridicitatea, autorul introduce toponime care există pe hartă: Piatra-Neamţ, Sabasa, Fărcaşa etc. De asemenea, acţiunea romanului se desfăşoară cronologic, urmărind momentele subiectului.

Momentele subiectului

Incipitul

Incipitul romanului descrie o cosmogonie populară, spusă uneori de Nechifor Lipan la nunţi, care pune în opoziţie destinul muntenilor, cu destinul altor neamuri, evidenţiind traiul greu al oamenilor de la munte şi ideea de predestinare :„Domnul Dumnezeu, după ce a alcătuit lumea, a pus rânduială şi semn fiecărui neam. […] La urmă au venit şi muntenii (…)”

În cadrul textului cuvintele „rânduială” şi „semn” sunt frecvent folosite, ele fiind considerate cuvintele-cheie ale romanului. Vitoria Lipan îşi aminteşte această poveste a soţului său, dar şi că acesta, plecat la Dorna să cumpere oi, a întârziat mai mult ca de obicei.

Prin dispariţia lui Nechifor Lipan, „rânduiala” a fost distrusă. În opera sadoveniană, natura se reflectă în om, deoarece tragedia este anunţată de schimbarea stării naturii: „Vitoriei i se păru că brazii sunt mai negri decât de obicei”, vremea se tulbură, iarna vine mai repede.

Un alt element care îi confirmă moartea lui Nechifor Lipan este visul Vitoriei, care anunţă şi călătoria pe care trebuie să o facă în căutarea celui dispărut: „Se făcea că vede pe Nechifor Lipan călare, cu spatele întors către ea, trecând spre asfinţit o revărsare de ape.” Semnele viitoarei călătorii vin şi din partea naturii: „Cocoşul dă semn de plecare”.

Intriga

Intriga cuprinde frământările personajului principal, dar şi pregătirile pe care le face pentru călătorie.

Pe plan social, se conturează monografia unui sat de munte, unde tradiţia nu permite abateri de la legile nescrise. Minodora este certată de mama ei când este interesată de lumea oraşului. În viaţa acestei societăţi arhaice biserica şi magia coexistă.

Înaintea plecării, Vitoria se supune unui ritual de purificare: ţine post negru douăsprezece vineri, merge împreună cu fiul ei la biserică pentru a se închina la sfânta Ana, vinde lucruri pentru a face rost de bani de drum, merge la Piatra-Neamţ să consulte autorităţile și sfinţeşte baltagul care îi va aparţine lui Gheorghiţă.

Atitudinea ei faţă de lumea oraşului este foarte importantă pentru tipul de mentalitate pe care îl reprezintă: ea nu are încredere în rânduiala din această lume şi refuză scrierea unei reclamații către „stăpânirea pământeană”.

Desfăşurarea acţiunii

Desfăşurarea acţiunii prezintă călătoria Vitoriei şi a fiului ei, Gheorghiţă. Episodul narativ al călătoriei în căutarea adevărului despre soţul ei începe în luna martie şi străbate invers linia transhumanţei.

Căutarea adevărului este asociată cu motivul labirintului. Parcurgerea acestui drum are diferite semnificaţii: Vitoria reconstituie traseul şi evenimentele care au condus la moartea bărbatului ei, ceea ce simbolizează o dublă aventură, a cunoaşterii lumii şi a cunoaşterii de sine.

Pentru Gheorghiţă, călătoria are rolul unei iniţieri, romanul căpătând caracter de bildungsroman.

Primul semn legat de trecerea lui Nechifor Lipan pe acel traseu apare la Bicaz, unde hangiul îşi aminteşte de acesta. Urmele sunt găsite şi la Călugăreni, apoi la Fărcaşa.

La Vatra-Dornei ciobanul cumpărase în noiembrie trei sute de oi. Odată cu această achiziţie, în mărturiile oamenilor apar trei ciobani. Chipul unuia rămâne în amintire, deoarece are buza despicată, detaliu ce semnalizează natura malefică şi infernală a personajului.

Este foarte important că în această călătorie ei asistă la un botez şi la o nuntă. Succesiunea acestor momente esenţiale din viaţa omului îi dă de gândit Vitoriei şi anticipează că urmează un ritual de înmormântare. 

După popasul de la Crucea Talienilor, Vitoria coboară pe celălalt versant al muntelui, în satul Suha.

Ajunsă aici, Vitoria iese din întuneric, misterul labirintului este rezolvat, deoarece ea ştie cu certitudine că asasinii sunt cei doi ciobani care au călătorit cu soţul său, Calistrat Bogza şi Ilie Cuţui.

Tot în Sabasa îl găseşte pe câinele Lupu, care o călăuzeşte în râpa unde descoperă oasele şi hainele lui Nechifor. În zilele următoare, femeia îşi îndeplineşte datoria, realizează ritualurile creştineşti de înmormântare.

Echilibrul existenţial trebuie repus în drepturile sale prin încadrarea în ordinea cosmică: „Îi fac toate slujbele rânduite, ca să i se liniştească sufletul.” Prin înmormântare, Nechifor Lipan se reîntoarce în locul ce i se cuvine în acest univers arhaic. 

Pentru Gheorghiţă, căutarea tatălui are rolul unei iniţieri, deoarece pe parcursul acestei călătorii labirintice el se maturizează.

Esenţial este momentul în care este pus să vegheze, în râpă, osemintele tatălui, acţiune care are semnificaţia unei renaşteri simbolice şi care asigură continuitatea dintre părinte şi fiu, însemnând şi dobândirea unei personalităţi: „Sângele şi carnea lui Nechifor Lipan se întorceau asupra lui în paşi, în zboruri, în chemări.”

Maturizarea se împlineşte în momentul în care îl va pedepsi pe unul dintre asasinii tatălui, lovindu-l cu baltagul sfinţit.

Punctul culminant 

Punctul culminant al textului este plasat în episodul narativ al parastasului, unde Vitoria conduce din fundal, cu inteligenţă şi tenacitate, ancheta care duce la dezvăluirea şi pedepsirea vinovaţilor.

Reconstituirea fidelă a scenei crimei surprinde pe toată lumea, chiar şi pe ucigaşii Ilie Cuţui şi Calistrat Bogza.

Primul îşi recunoaşte vina, însă al doilea devine agresiv. Este lovit de Gheorghiţă cu baltagul şi sfâşiat de câinele Lupu.

Vitoria Lipan devine în final un personaj justiţiar: legile nescrise ale demnităţii nu au fost respectate, ucigaşii trebuie să plătească deoarece au încălcat normele morale ale colectivităţii. 

Deznodomântul

Deznodomântul îl prezintă pe Bogza recunoscându-şi vina şi cerându-i iertare Vitoriei. Aceasta îi răspunde foarte rece: „Dumnezeu să te ierte.”, apoi pune la cale pomenile viitoare pentru sufletul lui Nechifor Lipan, dar şi drumul de întoarere spre casă împreună cu fiul ei şi cu oile pe care le cumpărase Nechifor înainte să fie ucis.

Astfel, finalul restabileşte atât ordinea socială, cât şi pe cea cosmică:

  • Nechifor Lipan a fost răzbunat şi a fost reintrodus în ordinea cosmică prin ritualul de înmormântare,
  • iar Vitoria trebuie să se întoarcă la viaţa ei, să aibă grijă de casă şi de copiii ei: „La patruzeci de zile vom fi iar aici(…). Ş-apoi după aceea ne-om întoarce iar la Măgura, ca să luăm de coadă toate câte-am lăsat. Iar pe soră-ta să ştii că nici c-un chip nu mă pot învoi ca s-o dau după feciorul acela nalt şi cu nasul mare al dăscăliţei lui Topor.”

Aceste cuvinte ale Vitoriei se leagă de povestea lui Nechifor de la începutul romanului: muntenii nu au noroc în viaţă, dar au o „inimă uşoară” care îi ajută să treacă peste marile necazuri şi să-şi ducă mai departe viaţa. 

Opinie personală

În opinia mea, o temă care evidenţiază o concepţie a autorului este legătura spirituală puternică dintre cei doi soţi, o legătură solidă şi eternă, deoarece ea se bazează pe „dragostea ei de douăzeci şi mai bine de ani”.

Vitoria şi Nechifor Lipan formează o pereche de iniţiaţi, un cuplu ce simbolizează triumful iubirii asupra dramei existenţiale a omului şi asupra răului din lume, chiar şi dincolo de moarte.

Mihail Sadoveanu realizează o uniune deplină a sufletelor celor doi soţi, care comunică nu numai în timpul vieţii, ci mai ales dincolo de moarte, ceea ce a făcut ca să fie considerat un roman de dragoste.

Concluzie

În concluzie, opera literară „Baltagul” de Mihail Sadoveanu este un roman realist de tip obiectiv, care se înscrie, prin valoarea sa, în seria capodoperelor literaturii române.

Citește și: Baltagul – rezumat

error: